Într-un gest de profundă compasiune financiară, Guvernul României a decis din nou să salveze companiile de stat – acele minuni administrative care nu produc decât pierderi, nervi și Exceluri roșii – cu miliarde de euro din banii contribuabililor. Motivul? Frica. Frica eternă, ancestrală, mioritică, de sindicate.
Când un lider de sindicat strănută, un ministru de Finanțe își schimbă chiloții. Atât e de grav. Mai bine cresc TVA-ul, accizele, taxele pe muncă, aer și poate și pe zâmbet, decât să reformeze ceva și să audă la televizor: „Sindicatul X amenință cu greva”.
Soluția e simplă: dacă Petromidia arde, dăm un OUG. Dacă CFR-ul deraiează, băgăm bani în șinele gândirii. Dacă Complexul Energetic Oltenia scoate mai mult fum decât curent, turnăm miliarde în sobă și zicem că „sprijinim tranziția verde”. Nu contează că firmele astea sunt găuri negre în care au intrat mai mulți bani decât în fondul de pensii – important e că nu cumva să se supere nea Dorel, care e în sindicat și are fluier.
Partea cea mai fascinantă – dacă ai un fetiș pentru absurd – e că nimeni, dar absolut nimeni din conducerea țării nu-și propune cu adevărat să reformeze aceste companii ca să funcționeze. Nu, nu! Profitul e pentru capitaliști, nu pentru statul român. Aici, strategia națională e „hai să mai băgăm niște bani și vedem după aia”. E ca și cum ai turna apă într-o cadă fără fund și apoi ai da vina pe populație că nu are presiune la robinet. În loc să schimbe managementul, să digitalizeze, să reducă furtul și risipa, preferă să acopere gropile cu bancnote și să declare apoi că „s-a intervenit”.
Între timp, populația primește reforme de la celelalte două puteri ale statului: ANAF și Ministerul de Finanțe. Îți merge prea bine cu PFA-ul? Ghinion, îți dublăm contribuțiile. Ai închiriat o garsonieră? Păcat, te impozităm ca pe un baron imobiliar. Ai uitat să declari 3 lei din bacșiș? Nu-i nimic, vine control.
Asta e viziunea economică a țării: susținem companiile zombie pentru că altfel se supără morții din sindicate, și luăm pielea de pe cei vii ca să-i ținem artificial pe ceilalți în viață.
Guvernul promite în continuare „echilibru fiscal” – adică noi plătim și ei distribuie. Cu dansa în dos, dar cu sufletul în rai, așa mergem înainte.
Că doar n-o să reformăm, Doamne ferește! Ne trezim cu țara pe profit și după aia cine mai justifică împrumuturile de zeci de miliarde?
Post Disclaimer
Articolul „Economia românească, cu dânsa în dos și sufletul în rai” publicat pe Tovarâșu' este redactat într-un ton ironic și nu trebuie considerat o sursă serioasă de informație. Scopul nostru este să aducem zâmbete și să oferim o altă perspectivă asupra evenimentelor prezentate. Orice asemănare cu fapte reale este pur întâmplătoare.
De asemenea, unele link-uri incluse în acest articol sunt link-uri afiliate sau sponsorizate. Cumpărând prin aceste link-uri, ne sprijiniți în a continua să publicăm conținutul nostru creativ și amuzant, fără costuri suplimentare pentru voi.
