Introducere
Ministerul Sănătății a descoperit, cu emoția unui explorator care dă peste izvoarele Nilului, că programările la spital sunt o ficțiune administrativă. Ministrul a anunțat controale extinse în ambulatorii, verificări de pontaje și de liste, după ce, povestește chiar el, a încercat să programeze o bunică ipotetică. Bunica, o simplă figură de stil, a primit tratamentul cât se poate de real: a așteptat.
Până aici, nimic nou pentru orice român care a sunat la un ambulatoriu și a ascultat de patruzeci de ori aceeași melodie de așteptare. Noutatea e alta: de data asta, cel care a stat la coadă a fost chiar șeful cozii. Iar când șeful ajunge la coadă, coada devine brusc o problemă de stat.
Bunica de test – cel mai harnic angajat al ministerului
Să ne oprim o clipă asupra acestei bunici. Nu există, nu are card de sănătate, nu are tensiune, dar a reușit în câteva zile ce n-au reușit zeci de rapoarte: să pună în mișcare Corpul de Control. Dacă ar fi fost reală, ar fi primit probabil o programare pentru martie, cu mențiunea să vină pe nemâncate.
Ministerul ar face bine s-o angajeze cu normă întreagă. O bunică fictivă nu cere spor, nu pleacă în străinătate și nu obosește la telefon. Poate testa ambulatoriile dimineața, farmaciile la prânz și ghișeele casei de asigurări seara, cu aceeași răbdare cu care, în lumea reală, își testează nepoții.
Primul funcționar care chiar lucrează pentru pacient e o pacientă care nu există.
Ce găsește un control când vine anunțat?
Controlul are însă o mică problemă de logistică: a fost anunțat. Iar în sistemul sanitar, anunțul unui control are efectul unei raze de soare asupra ghioceilor. Medicii răsar, pontajele se aliniază, iar agenda de programări capătă brusc goluri convenabile, ca un dulap aranjat în grabă înainte de venirea soacrei.
— Doamna doctor e azi? Întreabă inspectorul. — Azi e, răspunde asistenta, și mâine e, și până plecați dumneavoastră e sigur. Restul ține de calendarul astral. Așa se face că noile inspecții riscă să semene cu acele vizite ministeriale în care realitatea e verificată prin galeria foto, iar ce nu încape în cadru nu există.
Ambulatoriul, sala de așteptare a unei promisiuni
Pacientul real, cel cu bunică adevărată, cunoaște ritualul pe de rost. Sună la opt fix, pentru că la opt și un minut s-au terminat locurile. Află că programările se fac doar telefonic, apoi că telefonul nu răspunde, apoi că mai bine vine personal, unde i se explică politicos că programările se fac doar telefonic.
Din acest cerc vicios, unii ies prin plic, alții prin cunoștințe, iar cei mai mulți prin renunțare. E un sistem de triaj de o eficiență rară: îi vindecă pe cei care nu mai au răbdare să fie bolnavi. Seamănă cu meseriașii pe care îi aștepți o lună, doar că aici meseriașul are stetoscop și nu vine nici el.
- Apelul de la ora opt, când linia e ocupată de alți trei sute de optimiști.
- Programarea obținută, pentru o dată la care problema s-a rezolvat singură sau definitiv.
- Ziua consultației, când afli că medicul e în concediu, iar programarea a fost mutată fără să fii întrebat.
Soluția miraculoasă se numește tabel
Ce va ieși din aceste controale? Dacă istoria administrativă ne învață ceva, va ieși un raport. Raportul va recomanda o platformă digitală de programări, platforma va cere o licitație, licitația va fi contestată, iar între timp pacienții vor fi rugați, cu toată stima, să sune la opt fix.
Și totuși, ar exista o metodă mai ieftină. Fiecare director de spital să-și programeze propria bunică, sub nume fals, o dată pe lună, iar ministerul să publice, lângă pontaje, câte zile a așteptat ea. Ar fi primul indicator de performanță pe care îl pricepe oricine, de la pacient la contabil.
Concluzie
Rămâne meritul gestului: un ministru a stat, măcar o dată, de cealaltă parte a receptorului. E mult, dacă ne gândim că majoritatea demnitarilor află despre cozi din sondaje. E puțin, dacă ne gândim că milioane de oameni știau de mult ce abia acum a descoperit bunica de test.
Bunica, între timp, așteaptă. Măcar ea are scuza că nu există.
Inspirat de: Controale la spitale: sunt verificate programările și prezența personalului. Rogobete: Am încercat să o programez pe „bunica mea” — Digi24
Post Disclaimer
Articolul „Programările la spital – bunica de test care a descoperit coada” publicat pe Tovarâșu' este redactat într-un ton ironic și nu trebuie considerat o sursă serioasă de informație. Scopul nostru este să aducem zâmbete și să oferim o altă perspectivă asupra evenimentelor prezentate. Orice asemănare cu fapte reale este pur întâmplătoare.
De asemenea, unele link-uri incluse în acest articol sunt link-uri afiliate sau sponsorizate. Cumpărând prin aceste link-uri, ne sprijiniți în a continua să publicăm conținutul nostru creativ și amuzant, fără costuri suplimentare pentru voi.
