Reorganizarea Ministerului Muncii – instituția care a descoperit că unii chiar vin la birou

Introducere

Reorganizarea Ministerului Muncii a fost anunțată cu seninătatea cu care un om promite că face ordine în debara: știe că acolo e ceva, nu știe exact ce, dar e sigur că pe unele lucruri le-a mai văzut cândva. Ministrul, revenit în fotoliu după o pauză de șase luni, a constatat, într-un interviu, o descoperire care zguduie din temelii administrația: unii oameni petrec la birou mai multe ore decât colegii lor.

Fraza a căzut peste instituție ca o circulară trimisă din greșeală tuturor. Pe holuri s-a lăsat o liniște suspectă, întreruptă doar de foșnetul unor paltoane care nu mai apucaseră să plece. În ministerul care se ocupă de muncă, munca ajunsese, se pare, o activitate facultativă, ca broderia sau șahul prin corespondență.

Columb ajunge la propriul birou

Orice mare descoperire începe cu o observație banală. Newton a văzut un măr căzând, iar conducerea ministerului a văzut un scaun gol la ora unsprezece și unul ocupat la ora șase seara. Din comparația celor două scaune s-a născut o teorie: prezența la serviciu nu e distribuită uniform, ca impozitele, ci capricios, ca norocul la loto.

Până aici, totul pare logic. Problema e că descoperirea a fost făcută chiar de instituția care trebuie să explice țării cum se măsoară timpul de lucru. E ca și cum Institutul de Meteorologie ar anunța, cu sobrietate, că afară uneori plouă.

— Dumneata câte ore stai la birou? — Depinde ce înțelegeți prin «stau».

Cine stă și cine doar trece?

Odată pusă întrebarea, ministerul a devenit un mic laborator de antropologie. Funcționarii s-au privit unii pe alții cu interesul cu care se privesc pasagerii unui lift blocat, încercând să ghicească cine e vinovat de lipsa de aer. Rezultatul neoficial al acestei autoanalize ar arăta cam așa:

Clasificarea are avantajul că nu supără pe nimeni, fiindcă fiecare se recunoaște în prima categorie și își vede colegul în celelalte trei.

• Locuitorul permanent, care a văzut trei miniștri și două reorganizări din același scaun ergonomic.
• Navetistul de la nouă la nouă și un sfert, a cărui prezență e mai degrabă o vizită de curtoazie.
• Omul-dosar, despre care toți știu că există, dar nimeni nu l-a văzut fără o mapă sub braț.
• Specialistul în ședințe, care muncește doar în prezența unei agende tipărite și a unei sticle de apă plată.

Organigrama – mobila mutată cu oamenii pe ea

În administrația românească, reorganizarea e un ritual vechi și liniștitor. Se schimbă numele direcțiilor, serviciile devin compartimente, compartimentele devin birouri, iar biroul rămâne exact în aceeași cameră, cu același ficus pe pervaz. La final, toată lumea primește o nouă fișă a postului, pe care o semnează cu emoția cu care semnezi termenii și condițiile unei aplicații.

Uneori, din toată această agitație, se naște și un șef interimar, adică un provizorat care durează ani întregi și ajunge să aibă vechime mai mare decât titularii. Iar uneori se mai strecoară și câte un post ocupat după o carieră pornită cu escală prin cabinete, fiindcă nicio organigramă nu e completă fără un dulap cu surprize.

Ficusul, singurul angajat cu prezență de sută la sută, n-a fost niciodată consultat.

Pontajul de la nouă la cinci, cu escală la cafea

Soluțiile vin, inevitabil, din zona tehnologiei. Se vorbește în culise, cu aerul unor conspiratori, despre turnichete, cartele magnetice și poate chiar despre un ceas mare pe hol, din acela care ticăie apăsat, ca în gările de altădată. Un ministru care nu mai vrea să ghicească cine muncește are nevoie de dovezi, iar dovada supremă a muncii, în România, rămâne ora la care ai plecat.

Dar aici apare paradoxul fin al poveștii. Instituția care reglementează programul a milioane de salariați, care le explică ce e ora suplimentară și cum se plătește noaptea, abia acum își numără propriii oameni. E cizmarul care, după decenii, se apleacă să vadă dacă poartă pantofi.

Concluzie

Rămâne de văzut ce va ieși din această mare reorganizare: un minister mai suplu sau doar o organigramă cu săgeți mai elegante. Cert este că, de mâine, la Ministerul Muncii se va munci cu o intensitate rară, măcar în prima săptămână, când toată lumea va sta la birou până seara târziu, ca să nu fie văzută plecând. Iar cine va număra orele va fi, desigur, cel care stă cel mai mult. La cafea.

Inspirat de: Florin Manole anunță că va reorganiza Ministerul Muncii: „Sunt oameni care stau mai mult la muncă decât alţii” — Antena 3 CNN