Introducere
Există în România o specie mai rară decât ursul care ocolește tomberonul: electricianul liber marți dimineață. Acum, criza de meseriași a ajuns în paginile economice, cu salarii de 5.500 de lei și cu firme îngrijorate, dar oricine a avut vreodată o țeavă spartă știa deja tot, fără niciun grafic. Știa din experiență că instalatorul nu se cheamă. Se invocă.
Până aici, treaba pare o simplă problemă de piață, cerere mare și ofertă mică, ca la biletele de concert. Doar că la concert măcar știi cine cântă. La robinet afli abia când sună cineva la ușă, dacă sună, și dacă nu cumva a confundat blocul cu cel de la care i s-a promis o ciorbă.
Robinetul care picură pe listă de așteptare
Totul începe cu un telefon plin de speranță. Omul de la capătul firului ascultă, oftează profesionist și deschide un carnețel imaginar, în care se pare că sunt trecute jumătate din țevile județului. — Când puteți veni? — Depinde. Curge sau doar plânge?
Diferența contează enorm, pentru că o țeavă care doar plânge intră la categoria cazurilor cronice, alături de ușile care scârțâie și de prizele care scot scântei numai duminica. Între timp, clientul pune un lighean sub chiuvetă și învață să doarmă pe ritmul picăturilor, ca un călugăr. După trei săptămâni, ligheanul a devenit mobilier.
Programarea la instalator a ajuns singura instituție din țară fără pile.
Cât valorează un om care știe ce e o siguranță?
Firmele se plâng că nu găsesc oameni nici cu salarii care, raportate la ce câștigă un absolvent de master în comunicare, par o avere. Paradoxul e frumos: am crescut generații întregi cu ideea că meseria e pentru cine n-a învățat carte, iar acum aceleași generații plătesc dublu ca să le schimbe cineva un întrerupător. Diploma atârnă pe perete, chiar lângă priza arsă.
Și nu e doar o chestiune de bani, deși banii vorbesc tare, mai ales într-o țară unde salariul minim care așteaptă la ușă e privit ca o favoare. Meseriașul bun a plecat de mult acolo unde i se spune domnule și i se plătește la timp. Cel rămas a înțeles legea pieței mai bine decât orice economist: își alege clienții.
Muncitorul din Asia – soluția care costă mai mult, dar vine la timp
Aici povestea capătă o notă de geografie aplicată. Tot mai multe firme aduc oameni de pe alt continent, deși îi costă cu vreo treime mai mult decât pe localnici, ceea ce ar fi absurd dacă nu ar fi perfect logic. Explicațiile antreprenorilor, puse cap la cap, sună cam așa:
Rămâne totuși o ironie greu de înghițit: am exportat zidari în toată Europa, iar acum importăm zidari ca să ne termine casele pe care le-au început cei plecați. E un circuit al apei în natură, doar că apa curge prin aeroport și nimeni nu mai repară robinetul de acasă.
- Omul adus de departe vine luni și chiar e luni când vine.
- Nu dispare la cules de cireșe în sezonul bun.
- Nu răspunde la telefon cu „sunt pe drum” din pat.
- Nu negociază prețul după ce a văzut ce mașină ai.
Tutorialul, ultimul meseriaș disponibil
Rămas fără alternative, românul face ce știe cel mai bine: improvizează. Petrece seri întregi cu tutoriale pe internet, în care un domn calm din alt fus orar desface o baterie de duș cu o liniște de chirurg. — Pare simplu. — Toate par simple până la garnitura a treia.
Rezultatul e un popor de semi-specialiști, care știu să numească fiecare piesă din rezervorul de toaletă, dar n-o pot pune la loc. Vecinul de la etajul de jos află primul cât de semi. Și atunci, cu tavanul pătat și moralul ud, toată lumea sună din nou la același număr, unde o voce obosită spune calm: în martie, poate.
Cel mai căutat profesionist din România e acum cel care repară ce a reparat clientul.
Concluzie
Sigur, rapoartele vor recomanda școli profesionale, stimulente și strategii pe zece ani, toate excelente și toate redactate în birouri cu priza perfect funcțională. Până atunci, cetățeanul învață o lecție pe care niciun manual de economie nu o predă: valoarea unui om se vede cel mai bine la ora două noaptea, când sare siguranța și telefonul electricianului sună în gol. Restul e doar lighean și răbdare.
Inspirat de: Criză de meseriași. Românii găsesc cu greu un electrician sau un instalator, deși salariile ajung la 5.500 de lei — Adevărul; De ce aduc firmele muncitori din Asia, deși îi costă cu 35% mai mult decât românii. Explicațiile unui antreprenor — Adevărul
Post Disclaimer
Articolul „Criza de meseriași – instalatorul la care te programezi ca la notar” publicat pe Tovarâșu' este redactat într-un ton ironic și nu trebuie considerat o sursă serioasă de informație. Scopul nostru este să aducem zâmbete și să oferim o altă perspectivă asupra evenimentelor prezentate. Orice asemănare cu fapte reale este pur întâmplătoare.
De asemenea, unele link-uri incluse în acest articol sunt link-uri afiliate sau sponsorizate. Cumpărând prin aceste link-uri, ne sprijiniți în a continua să publicăm conținutul nostru creativ și amuzant, fără costuri suplimentare pentru voi.
