Concedierile de la STB – șoferii care țineau două volane în aceeași tură

Introducere

Bucureșteanul care așteaptă în stație de douăzeci de minute a aflat, în sfârșit, unde era autobuzul: probabil la altă firmă. Concedierile de la STB, anunțate de sindicaliști pentru aproape o mie de oameni până la final de an, vin cu un criteriu care sună ca un banc de autogară. Primii pleacă șoferii bănuiți că lucrau în paralel la alți transportatori. Nu cei care au frânat ca la rodeo, nu cei care au închis ușile pe bunici, ci cei care au avut prea mult chef de muncă.

Până aici, totul pare o simplă operațiune de curățenie. Dar orice curățenie la o companie de stat începe cu o întrebare incomodă: cine a ținut evidența până acum? Și, mai ales, cum reușește un om să conducă un troleibuz dimineața și un microbuz privat după-amiaza fără ca vreun birou să observe că are cearcăne în două culori?

Șoferul cu dublă cetățenie de volan

Să ne imaginăm ziua tipică a unui astfel de erou, așa cum o vede un satirist cu cafeaua rece. La cinci dimineața ia în primire autobuzul, la două predă cheile, iar la două și un sfert urcă într-un maxi-taxi spre Ilfov, cu același aer de om care știe gropile pe nume. Nu e fraudă, e sinergie. Corporațiile plătesc consultanți ca să inventeze asta.

Conducerea pare să fi descoperit fenomenul cu uimirea arheologului care găsește o monedă în propriul buzunar. Un dialog posibil la resurse umane: — Lucrați și în altă parte? — Doar cu jumătate de normă de somn. — Și cu cealaltă jumătate? — Cu ea vă conduc pe dumneavoastră.

Lista – documentul care se scrie singur

Orice disponibilizare românească are nevoie de o listă, iar lista are nevoie de criterii care să sune obiectiv la televizor. Preavizele ar putea sosi chiar săptămâna viitoare, spun sindicaliștii, iar în administrație „săptămâna viitoare” e o unitate de măsură elastică, ca „imediat” la ospătar. Între timp, pe culoare circulă probabil o versiune neoficială, mult mai sinceră.

Exagerând doar puțin, ea ar arăta cam așa, scrisă de mână pe un bon de motorină:

• Cine a fost văzut odihnit la capăt de linie, semn clar că doarme pe altundeva
• Cine știe traseele firmelor private mai bine decât pe ale STB
• Cine a cerut vreodată un autobuz cu încălzire funcțională, pentru tulburarea liniștii
• Cine nu are un văr în birou, criteriul suprem și nescris

Cine mai rămâne la volan?

Aici gluma se strică puțin, pentru că pasagerul face socoteala pe care n-o face nimeni în comunicat. O mie de oameni mai puțin înseamnă, în aritmetica stației, aceeași coadă și mai multă răbdare. Autobuzul 300 va deveni o legendă urbană, povestită copiilor seara: a fost odată un autobuz care venea la timp.

Nici colegii de suferință de la metrou nu stau mai bine, așa că bucureșteanul are de ales între două forme de așteptare, una subterană și una cu vedere la claxoane. — Când vine? — Când se termină restructurarea. — Și când se termină? — Când vine.

Eficiența s-a atins: nu mai circulă nimic, deci nu mai întârzie nimic.

Primăria și arta de a tăia cu foarfeca de croitorie

Problema reală nu e că un șofer ar fi muncit în două locuri, ci că sistemul a funcționat ani întregi fără să știe cine ce face. O instituție care află din zvonuri cine îi conduce vehiculele seamănă cu un părinte care descoperă din catalog că are trei copii. Tăieturile se fac acum repede, cu foarfeca mare, fiindcă cea mică ar cere un inventar.

Iar dacă disponibilizații vor să conteste, îi așteaptă probabil un ghișeu digital care nu răspunde, cu formular în trei exemplare și program de luni până joi, între zece și unsprezece. Birocrația are și ea două locuri de muncă: încurcă dimineața și amână după-amiaza.

Concluzie

Morala, dacă există una, e simplă și tristă ca o stație fără copertină: în transportul public, hărnicia excesivă e suspectă, iar absența e doar o problemă de personal. Șoferii cu două volane pleacă primii, birourile care n-au văzut nimic rămân ultimele. Iar pasagerul, singurul care n-a fost întrebat, își scoate telefonul și caută, resemnat, un maxi-taxi spre Ilfov. Cine știe, poate îl conduce un fost coleg.

Inspirat de: Începe măcelul la STB. Gândul a aflat pe ce criterii vor fi concediați aproape 1.000 de angajați. Primii pe listă sunt șoferii acuzați că au lucrat în paralel la alte firme de transport — Gândul