Sunt povești pe care bunicii le spun la gura sobei și povești pe care miniștrii le spun la gura microfonului, iar barajul Mihăileni face parte, de ani buni, din a doua categorie. Pe un râu din nordul Hunedoarei, apa curge liniștită, fără să bănuiască faptul că ar trebui să fie oprită de ceva. Ceva-ul acela a rămas, deocamdată, prin dosare și, mai nou, la tribunal.
Vineri, la Deva, un ministru al Mediului a numit totul o bătaie de joc și a promis un audit, adică instrumentul suprem al statului român: lupa care vine după ce s-a spart oglinda. Ca să înțelegem cum s-a ajuns aici, am apelat la singurul gen literar care nu cere aviz de mediu. Fabula.
Pe malul râului trăia o colonie de castori angajați cu acte în regulă la administrația bazinală. Aveau dinți buni, ștampile și mai bune și o sarcină clară: să ridice un baraj care să țină apa în frâu. În primul an au măsurat râul. În al doilea l-au remăsurat, pentru siguranță, iar în al treilea și-au cumpărat căști de protecție cu sigla instituției, ca să se vadă de departe că se muncește.
Vulpea din sat, care ținea socoteala oricărui lucru ce mișca, venea din când în când pe mal să întrebe de termene. Castorul-șef scotea un plan îndoit în opt, îl netezea pe o piatră și arăta cu laba spre un punct unde, cândva, avea să fie ceva important.
— Și când îl terminați? — Depinde, ai întrebat de baraj sau de proiect? Proiectul e aproape gata de zece ori.
Lucrările porniseră, în sfârșit, cu un zgomot care a speriat toți peștii până la vărsare. Doar că într-o dimineață pe mal s-a așezat bufnița de la tribunal, cu o hotărâre sub aripă și cu ochelarii pe vârful ciocului. A citit-o rar, pe silabe, iar excavatoarele au tăcut ca la un minut de reculegere.
Castorii s-au adunat în ședință extraordinară. Au discutat trei ore, au votat în unanimitate că situația e îngrijorătoare și au plecat acasă mulțumiți că, în sfârșit, au terminat și ei ceva.
— Și acum ce facem, șefu'? — Acum așteptăm. Măcar la asta suntem antrenați.
Vestea a ajuns la capitală, de unde a pornit în inspecție bâtlanul cel mare, ministru peste ape, păduri și tot ce e ud în țară. A coborât elegant pe mal, și-a muiat picioarele lungi într-un lac de acumulare care nu se umpluse niciodată și a privit îndelung spre locul unde ar fi trebuit să stea zidul.
Apoi a strâns din cioc, a făcut o pauză de televizor și a rostit sentința pe care o aștepta toată valea. Castorii au dat din cap aprobator, convinși că vorbea despre altă instituție. Unul dintre ei chiar și-a notat ideea, s-o propună la următorul proiect, alături de un pod plătit doar până la jumătate.
— E o bătaie de joc! — Și cine a bătut, domnule ministru? — Asta ne va spune auditul.
Auditul a venit sub forma unei echipe de cârtițe, specializate în săpat prin hârtii. Au intrat în arhivă cu lanterne și au ieșit după trei săptămâni cu un raport mai gros decât orice zid ridicat vreodată pe râu, plus o recomandare fermă: să se facă un nou audit, pentru verificarea primului.
Vulpea, obișnuită de mult cu instituțiile care se laudă cu eficiență, a cerut să vadă concluziile. I s-a dat cuprinsul.
— Ați găsit vinovatul? — Am găsit dosarul. Vinovatul e pe pagina următoare, iar pagina următoare s-a pierdut la mutare.
Raportul a fost depus în albia secă, fiind singurul obiect din vale destul de solid ca să oprească ceva.
Între timp, râul și-a văzut de drum ca un pensionar care nu mai citește ziare. Primăvara a mai luat câte o grădină, toamna a mai ros câte un mal, iar peștii au învățat să ocolească un baraj care nu există, din respect pentru efortul depus.
— Bunico, ce-i aia baraj? — O poveste, puiule, pe care o ascultăm de când eram icre.
Morala fabulei e simplă, ca orice adevăr pe care nimeni nu-l bugetează: la noi, apa nu se oprește cu beton, ci cu ședințe, iar furia ministerială are un singur debit garantat, cel de la microfon. Un audit cerut după ce lucrarea s-a blocat seamănă cu umbrela deschisă în casă după ce a plouat prin tavan.
Castorii lucrează și azi, cu aceeași dăruire, la un nou plan îndoit în opt. Bâtlanul a zburat spre alt șantier, unde îl așteaptă alt râu, alt mal și, foarte probabil, aceeași replică.
Inspirat de: Ministrul Mediului critică gestionarea lucrărilor la barajul Mihăileni: „E o bătaie de joc, voi solicita un audit” — Digi24
Post Disclaimer
Articolul „Barajul Mihăileni – fabula castorilor care au construit un audit în loc de zid” publicat pe Tovarâșu' este redactat într-un ton ironic și nu trebuie considerat o sursă serioasă de informație. Scopul nostru este să aducem zâmbete și să oferim o altă perspectivă asupra evenimentelor prezentate. Orice asemănare cu fapte reale este pur întâmplătoare.
De asemenea, unele link-uri incluse în acest articol sunt link-uri afiliate sau sponsorizate. Cumpărând prin aceste link-uri, ne sprijiniți în a continua să publicăm conținutul nostru creativ și amuzant, fără costuri suplimentare pentru voi.
