Introducere
Vineri, statul român a făcut ceea ce face cel mai bine: a anunțat că plătește. Ministerul Dezvoltării a deblocat plățile Anghel Saligny, iar primarii din toată țara au ieșit pe prispă să vadă cum arată un virament adevărat, ca pe o cometă care trece o dată la câteva sute de zile. Aproape un miliard de lei a pornit spre comune, ceea ce sună impresionant până afli că datoria totală trece de două miliarde. Adică statul a achitat cam patru lei din fiecare zece, cu solemnitatea cu care alții achită integral.
Firmele de construcții au primit vestea cu entuziasmul pacientului căruia i se spune că operația a reușit în proporție de 39,5%. Asfaltul e turnat, canalizarea e îngropată, podețele stau deja peste pârâu. Doar banii au rămas, ca de obicei, pe malul celălalt.
Procentul – unitatea de măsură a recunoștinței
Să zăbovim puțin asupra cifrei. Nu patruzeci la sută, nu jumătate, ci exact 39,5%, un număr care miroase a Excel lucrat noaptea, cu cafeaua rece lângă tastatură. Cineva a calculat cât e bugetul, cât e rușinea și cât e minimul necesar ca un constructor să nu dea statul în judecată până la Crăciun.
Rezultatul e o formă nouă de contabilitate, pe care o putem numi plata de întreținere. Nu stingi datoria, doar o hrănești destul cât să nu moară. — Și restul? Întreabă constructorul. — Restul e în etapa următoare, răspunde funcționarul, cu tonul cu care se anunță în gară o întârziere nedeterminată.
Statul nu plătește datorii, le administrează pensia.
Ce faci cu jumătate de pod?
Problema e că lucrările nu se fac în procente. Nu poți turna 39,5% dintr-un drum comunal și să lași restul pentru când se aliniază bugetul cu planetele. Constructorul a pus tot asfaltul, toți muncitorii, toată motorina, iar acum primește banii ca pe un bacșiș generos lăsat de un client care a uitat de notă.
Mai sus, la nivel de program, logica e aceeași care ține banii europeni parcați pe tușă: fondurile există undeva, teoretic, într-un sertar cu încuietoare birocratică. Între timp, firmele mici iau credite ca să-și plătească oamenii pentru lucrări deja recepționate, iar dobânda o plătesc ele, nu ministerul. Așa ajunge antreprenorul român să finanțeze statul, fără să fi semnat vreodată pentru asta.
Primarul, între panglică și executor
Cel mai delicat rol îl are primarul. El a tăiat panglica în primăvară, a pozat lângă buldozer și a promis că drumul nou va aduce investitori, turiști și poate chiar o farmacie. Acum îl caută constructorul la telefon, iar primarul răspunde doar la numerele salvate cu „Partid”.
Pentru el, deblocarea parțială e o binecuvântare la fel de parțială. Poate spune în ședința de consiliu că banii au venit, fără să precizeze că au venit doar la poartă și n-au intrat în curte. Iar sătenii, care merg mândri pe asfaltul proaspăt, nu știu că pășesc, la propriu, pe o datorie.
Etapa următoare – cel mai lung drum din România
Diferența, ni se spune, va fi achitată ulterior. „Ulterior” este, în administrația românească, un loc geografic precis, situat undeva între „după rectificare” și „anul viitor, dacă vine Bruxellesul cu vești bune”. Nimeni nu a fost acolo, dar toată lumea are rude care așteaptă.
Cei mai experimentați constructori nici nu mai protestează. Au învățat de la alte bresle, de la avocații plătiți cu luni de întârziere, de la medicii de gardă și de la furnizorii spitalelor. Au deschis în contabilitate o rubrică separată, intitulată simplu „Speranță”, pe care o amortizează în zece ani.
Singurul drum terminat la timp e cel dintre anunț și comunicat.
Concluzie
Așa se construiește România: cu drumuri finalizate integral și plătite fracționat, cu poduri care leagă două maluri și două exerciții bugetare. Programul poartă numele unui inginer care a ridicat peste Dunăre un pod ce stă și azi în picioare. Dacă l-ar fi plătit statul de acum, ar fi primit 39,5% din onorariu și o adresă oficială că restul vine când se usucă Dunărea. Iar el, om serios, ar fi terminat podul oricum, doar ca să aibă pe unde să treacă după bani.
Inspirat de: Ministerul Dezvoltării a deblocat plățile pentru „Anghel Saligny”. Cât va achita din restanțele de 2,3 miliarde de lei — Digi24; Ministrul Dezvoltării anunţă că a deblocat plăţile pentru lucrările finanţate prin Programul "Anghel Saligny" — Antena 3 CNN
Post Disclaimer
Articolul „Plățile Anghel Saligny – podul plătit până la jumătatea râului” publicat pe Tovarâșu' este redactat într-un ton ironic și nu trebuie considerat o sursă serioasă de informație. Scopul nostru este să aducem zâmbete și să oferim o altă perspectivă asupra evenimentelor prezentate. Orice asemănare cu fapte reale este pur întâmplătoare.
De asemenea, unele link-uri incluse în acest articol sunt link-uri afiliate sau sponsorizate. Cumpărând prin aceste link-uri, ne sprijiniți în a continua să publicăm conținutul nostru creativ și amuzant, fără costuri suplimentare pentru voi.
