Introducere
Există oameni care, după ce își renovează apartamentul, pun folie pe canapea ca să nu se strice. Și există președinți care, după ce și-au aurit biroul, își fac Biroul Oval monument național, ca să nu-l mai atingă nimeni vreodată. Diferența e doar de scară și de semnătură: folia se cumpără de la piață, proclamația vine cu sigiliu și cu o lege gândită inițial pentru ruine și vestigii.
Ca treaba să fie completă, a urmat și un ordin executiv prin care viitorii locatari ai încăperii nu mai au voie să schimbe nimic. Gustul a fost, așadar, înghețat prin decret. Până aici pare o ciudățenie americană de vineri. Dar, privită de aproape, e cea mai sinceră lecție de administrație de pe planetă: cine apucă să zugrăvească scrie și regulamentul blocului.
Aurul – vopseaua care nu se mai dă jos
Ornamentele aurii au intrat în birou discret, ca un unchi bogat la nuntă: întâi o ramă, apoi un sfeșnic, apoi încă o ramă, ca să nu se simtă singură prima. La un moment dat, încăperea a început să semene cu interiorul unei cutii de bomboane de import, din acelea care nu se deschid, ci se oferă mai departe.
Problema nu e aurul în sine, ci ce urmează după el. Orice proprietar știe că o tapetare îndrăzneață se plătește la vânzare, când vine cumpărătorul și se strâmbă. Soluția găsită aici e de o eleganță juridică impecabilă: nu mai există cumpărător care să se strâmbe, pentru că strâmbatul devine ilegal.
Când nu poți garanta că urmașii îți vor iubi tapetul, îl declari patrimoniu.
Ce înseamnă, de fapt, o antichitate?
Legile despre antichități au fost scrise pentru lucruri vechi, fragile, descoperite cu pensula de arheologi răbdători. Un vas spart, o peșteră pictată, un sat părăsit de secole. Nimeni nu s-a gândit că, într-o zi, vor fi folosite pentru niște draperii proaspăt agățate și o canapea încă mirosind a magazin.
Și totuși, logica are farmecul ei. Dacă monumentul e definit prin importanța istorică, iar istoria e scrisă de cel care semnează, atunci orice obiect atins de mâna potrivită devine instantaneu milenar. Ghidul turistic de peste cincizeci de ani va avea o misiune grea.
— Și ceasul acesta, din ce epocă e? — Din epoca în care a fost comandat, doamnă. Adică de joi.
Moștenitorii – chiriași cu inventar semnat
Pentru următorii președinți, mutarea în Casa Albă începe să semene cu închirierea unui apartament de la o proprietară foarte atașată de mobilă. Primești cheile, dar și o listă lungă, plastifiată, prinsă cu magnet pe frigider. Pe ea scrie, într-o caligrafie fermă, ce nu ai voie să atingi.
Viitorul locatar va moșteni, prin urmare, un set de interdicții mai precis decât orice program de guvernare:
- Nu muți tabloul, nici măcar doi centimetri spre stânga.
- Nu înlocuiești aurul cu altceva, de pildă cu bun-gust.
- Nu aduci o plantă care ar putea umbri un sfeșnic.
- Nu deschizi geamul fără să consulți proclamația.
La noi s-ar fi făcut altfel
Un cititor român ar putea zâmbi superior, dar n-ar avea motive. Noi avem deja exercițiul clădirilor ridicate pentru gloria unui singur om, apoi moștenite de toată lumea împreună cu factura la încălzire. Diferența e că noi nu le-am protejat prin decret, ci prin indiferență, iar uneori chiar și prin infiltrații, ca la Casa Poporului inundată de o ploaie banală.
Varianta românească a ordinului ar fi fost, probabil, mai pragmatică. Nu s-ar fi interzis schimbarea biroului, ci doar recepția lucrărilor, care ar fi durat până la expirarea mandatului următor. Biroul ar fi rămas neatins nu din respect pentru istorie, ci pentru că dosarul de avizare s-ar fi rătăcit între două ministere.
Concluzie
Rămâne o întrebare simplă, de bun-simț: ce face un monument când i se termină mandatul? Răspunsul american pare să fie că stă pe loc și strălucește, ca o fotografie de familie de care nimeni nu îndrăznește să se atingă. Urmașii vor sta, poate, cu dosarele pe genunchi, ca să nu zgârie masa istorică.
Iar dacă alegerile aduc oricum surprize, cum ne-au arătat și alegerile din SUA cu câștigători absenți, măcar decorul e garantat. Puterea se schimbă, sfeșnicul rămâne. Democrația, se pare, are voie să se mute oricând, dar fără să atingă mobila.
Inspirat de: Donald Trump desemnează Biroul Oval monument național. Președintele american a adăugat numeroase ornamente aurii în decorul încăperii — Mediafax; Trump semnează un ordin care interzice viitorilor președinți să modifice Biroul Oval — HotNews
Post Disclaimer
Articolul „Biroul Oval monument național – sufrageria aurită pusă sub clopot de sticlă” publicat pe Tovarâșu' este redactat într-un ton ironic și nu trebuie considerat o sursă serioasă de informație. Scopul nostru este să aducem zâmbete și să oferim o altă perspectivă asupra evenimentelor prezentate. Orice asemănare cu fapte reale este pur întâmplătoare.
De asemenea, unele link-uri incluse în acest articol sunt link-uri afiliate sau sponsorizate. Cumpărând prin aceste link-uri, ne sprijiniți în a continua să publicăm conținutul nostru creativ și amuzant, fără costuri suplimentare pentru voi.
