Eficiența instituțiilor statului a ajuns vineri subiect de conferință. Premierul a explicat, la un summit al mediului de afaceri, că nu le poți pretinde firmelor responsabilitate dacă instituțiile publice nu depun același efort. Fraza e impecabilă, rotundă și lucioasă ca un pahar de cristal pus pe masa prezidiului. Problema e că paharele de cristal se spală greu, iar statul român are vasele adunate în chiuvetă de vreo treizeci de ani.
Ca să nu supărăm pe nimeni cu cifre, am mutat povestea la iaz. Acolo animalele au și ele un buget, un minister al nămolului și o mare dorință de a părea suple în fotografii. Orice asemănare cu realitatea e o simplă coincidență administrativă, din cele care se repetă anual.
Pe malul iazului trăia un hipopotam mare și respectabil, care păzea cămara comună. Mânca de trei ori pe zi din ea: o dată pentru sine, o dată în numele comisiilor și o dată, seara, pentru că așa scria în regulamentul intern. Furnicile cărau boabele, cârtițele săpau canale de irigații, iar vrăbiile vindeau semințe pe la colțuri și plăteau zeciuială pentru fiecare ciripit.
— De ce cântărește cămara tot mai puțin? — Din cauza evaporării, a răspuns hipopotamul, ștergându-și botul.
Într-o zi, hipopotamul a convocat un congres pe malul cel uscat, cu frunze de nufăr pe post de ecusoane. S-a urcat pe un trunchi care a scârțâit patriotic și a ținut o prelegere despre dietă și responsabilitate. Furnicile, a explicat el, trebuie să care mai mult cu mai puțin, să nu irosească nicio firimitură și să-și țină contabilitatea la zi.
Apoi, spre uimirea tuturor, a adăugat că și el va face exact același efort. Sala a amuțit. O vrabie a scăpat semința din cioc, iar o cârtiță a ieșit la suprafață doar ca să verifice dacă a auzit bine.
— Adică va mânca mai puțin? — Adică va vorbi despre asta mai des.
A doua zi s-a înființat Comisia pentru Suplețe, cu doisprezece membri, toți hipopotami mai mici, fiecare cu secretară și mlaștină de serviciu. Comisia a hotărât că dieta începe cu un studiu de fezabilitate, continuă cu o strategie pe zece ani și se încheie, eventual, cu o reorganizare în care fiecare birou primește alt nume și același număr de guri. Ca să se miște mai repede între ședințe, comisia și-a închiriat bărci cu vâsle, despre care nimeni n-a mai auzit vreodată nimic.
Furnicile au primit în schimb un formular nou: declarația lunară de efort, în trei exemplare, cu ștampilă de rășină. Cine nu o depunea la timp era amendat cu o zi de cărat pentru cămara comună. Care, culmea, tot se golea.
— Ați slăbit? — Am slăbit în comunicat. Acum are doar patru pagini.
Până aici, totul semăna cu o fabulă obișnuită. Dar într-o dimineață o furnică bătrână, cu spatele strâmb de atâtea boabe cărate, a cerut să vadă cântarul. Nu socotelile, nu planul strategic, doar cântarul. S-a lăsat o liniște cum nu mai fusese din ziua în care se votase taxa pe frunza căzută.
Hipopotamul a promis că i-l va pune la dispoziție după avizul Comisiei, în termen de treizeci de zile lucrătoare, cu posibilitate de prelungire. Între timp s-a anunțat că furnicile care plătesc la timp vor fi lăudate public. Asta, s-a precizat, nu costă nimic și se poate face din bugetul existent.
— Și cântarul? — Cântarul e în concediu de odihnă. Revine după alegeri.
Unde cântarul pleacă în concediu, dieta rămâne pe hârtie.
Morala e veche, dar se încăpățânează să rămână tânără: cine le cere altora să strângă cureaua ar face bine să-și arate mai întâi catarama. Ideea e bună, chiar foarte bună, și tocmai de aceea merită pusă la treabă, nu în vitrină. Altfel firmele vor continua să plătească taxe care sting lumina în prăvălie, iar statul va număra economiile în adjective.
Până atunci, iazul își vede de treabă. Furnicile cară, vrăbiile plătesc ciripitul, iar hipopotamul face exerciții de respirație pe malul cel umbrit. Se zice că a slăbit deja câteva grame. Din promisiuni.
Post Disclaimer
Articolul „Eficiența instituțiilor statului – fabula hipopotamului care ținea cursuri de dietă” publicat pe Tovarâșu' este redactat într-un ton ironic și nu trebuie considerat o sursă serioasă de informație. Scopul nostru este să aducem zâmbete și să oferim o altă perspectivă asupra evenimentelor prezentate. Orice asemănare cu fapte reale este pur întâmplătoare.
De asemenea, unele link-uri incluse în acest articol sunt link-uri afiliate sau sponsorizate. Cumpărând prin aceste link-uri, ne sprijiniți în a continua să publicăm conținutul nostru creativ și amuzant, fără costuri suplimentare pentru voi.
