Introducere
Un nou clasament european ne-a găsit, ca de obicei, acolo unde se strâng scaunele după petrecere: la utilizarea inteligenței artificiale în mediul de afaceri, România e ultima din Uniune, cu 95 la sută dintre companii care n-au schimbat nici măcar un salut politicos cu un algoritm. Vestea a fost prezentată de un dezvoltator de software, adică exact de omul care venise să ne vândă ceva și a descoperit că n-are cui.
Să nu ne grăbim totuși cu autoflagelarea. Un popor care petrece zilnic ore întregi pe telefon nu e străin de tehnologie; doar că o folosește strict pentru meme, rețete și certuri despre politică. În birou domnește încă o inteligență mai veche, testată în timp și rezistentă la orice actualizare: cea a doamnei de la contabilitate.
Biblioraftul – serverul care nu cade niciodată
Într-o firmă românească tipică, fluxul de date arată cam așa: o hârtie intră pe ușă, e ștampilată, xeroxată în trei exemplare și pusă într-un biblioraft albastru, așezat apoi lângă alt biblioraft albastru. Sistemul are o redundanță pe care niciun centru de date din Silicon Valley nu și-o permite. Dacă pică curentul, biblioraftul merge mai departe.
Când un consultant tânăr propune un program care să citească facturile singur, șeful ascultă, dă din cap și pune întrebarea decisivă. — Și dacă greșește, pe cine dau afară? — Pe nimeni, programul se corectează. — Atunci nu-mi trebuie, la noi greșeala are nume și prenume.
Responsabilitatea, la noi, trebuie să aibă buletin.
De ce să plătești un robot când ai un nepot?
Al doilea pilon al rezistenței naționale la algoritmi este nepotul priceput la calculatoare. El instalează antivirusul, repară imprimanta lovind-o cu palma și, la nevoie, scrie postarea de Facebook a firmei. Costă un prânz duminica și o promisiune vagă de angajare.
Inteligența artificială, în schimb, cere abonament, date curate și, mai grav, un proces clar. Iar procesul clar e dușmanul natural al micului patron, care a supraviețuit tocmai pentru că nimeni, nici măcar el, nu știe exact cum funcționează firma. Să-l pui să-și descrie afacerea unui calculator e ca și cum i-ai cere să-și facă singur controlul fiscal.
Statul a luat-o înainte, cine ar fi crezut?
Ironia e că, în timp ce firmele ocolesc algoritmii, statul a început să se joace de-a predicția. Fiscul calculează acum de unul singur contribuțiile celor care au uitat să le declare, un fel de model lingvistic care completează singur ce n-ai declarat și îți trimite apoi notificarea. Nu e inteligență artificială, dar are aceeași încredere nețărmurită în sine.
Rămâne doar ca antreprenorul să învețe din exemplu. Dacă instituția care încă cere dosar cu șină a ajuns să ghicească veniturile oamenilor, poate și firma de termopane din colț ar lăsa un program să-i scrie ofertele. Sau măcar să-i pună diacriticele.
Cei cinci la sută
Rămân, desigur, eroii statisticii: firmele care folosesc deja inteligența artificială. Dacă le întrebi la ce anume, răspunsurile sunt de o sinceritate dezarmantă, iar majoritatea recunosc că mașina scrie e-mailuri mai politicoase decât ei.
Pentru restul, AI-ul rămâne o legendă urbană, ca autostrada din Moldova sau factura fără erori. Se vorbește despre el la conferințe, se pun roboți pe slide-uri, apoi toată lumea se întoarce la Excelul din 2009, cel cu macrocomenzi pe care nu le mai înțelege nimeni de când a plecat Sorin.
- Scuze oficiale către clienți, în trei registre de regret
- Traducerea instrucțiunilor de la aparatul de cafea
- Urări de Crăciun pentru furnizori, cu rimă garantată
- Rezumatul ședințelor care oricum puteau fi un e-mail
Concluzie
Poate că ultimul loc nu e o rușine, ci o strategie. Când roboții vor prelua economia europeană, firmele românești vor rămâne singurele imune, apărate de un zid de bibliorafturi, ștampile și nepoți. Vor veni experți de la Bruxelles să studieze fenomenul și vor pleca fără concluzie, pentru că nimeni nu le va putea explica pe hârtie cum funcționează totul. — Și voi cum ați rezistat? — Simplu. Nu ne-am apucat.
Inspirat de: România, pe ultimul loc în UE la utilizarea inteligenței artificiale. 95% dintre firme nu folosesc AI — Observator
Post Disclaimer
Articolul „Utilizarea inteligenței artificiale – România, campioană la biblioraft” publicat pe Tovarâșu' este redactat într-un ton ironic și nu trebuie considerat o sursă serioasă de informație. Scopul nostru este să aducem zâmbete și să oferim o altă perspectivă asupra evenimentelor prezentate. Orice asemănare cu fapte reale este pur întâmplătoare.
De asemenea, unele link-uri incluse în acest articol sunt link-uri afiliate sau sponsorizate. Cumpărând prin aceste link-uri, ne sprijiniți în a continua să publicăm conținutul nostru creativ și amuzant, fără costuri suplimentare pentru voi.
