Introducere
Miercuri, în fața Ministerului de Finanțe, s-a petrecut un fenomen rar: protestul angajaților INS, adică al oamenilor care știu exact câți suntem, câți plecăm și cât câștigăm în medie, dar care nu reușesc să afle când își primesc propriii bani. Cer o creștere de 15% și restanțele obținute în instanță, care stau neplătite de trei ani. Statisticienii au ieșit în stradă, ceea ce, tehnic vorbind, e o abatere standard de la comportamentul lor obișnuit.
Pentru un om oarecare, un protest înseamnă pancarte și fluiere. Pentru un statistician, înseamnă un eșantion reprezentativ de nemulțumire, cu o marjă de eroare de plus-minus un ministru. Iar ministerul, ca orice respondent dificil, a lăsat chestionarul necompletat.
Institutul care numără tot, mai puțin leafa proprie
Ironia e atât de mare încât ar merita inclusă în anuarul statistic, la capitolul curiozități naționale. Oamenii care calculează inflația o trăiesc pe pielea lor ca pe un experiment controlat, iar cei care măsoară salariul mediu îl privesc de departe, ca pe o constelație. Au în calculatoare toate cifrele țării și nicio cifră în cont.
Imaginați-vă dialogul de la ghișeu. — Cât vi se datorează? — Avem tabelul complet, cu grafice și intervale de încredere. — Foarte frumos, dar bani nu sunt. — Știm, am făcut și estimarea asta. Nimeni nu poate acuza institutul că n-a anticipat; doar că anticiparea nu se acceptă la plata întreținerii.
Sunt singurii bugetari care își pot calcula sărăcia cu două zecimale.
Sentința definitivă – un bilet câștigător fără casierie
Partea cu adevărat românească vine abia la restanțe. Oamenii s-au dus în instanță, au câștigat, au primit hârtia cu ștampilă, apoi au descoperit că o sentință definitivă seamănă cu un bilet de loto câștigător pe care casieria refuză să-l onoreze până la o dată ce urmează a fi stabilită. Trei ani de așteptare. Trei recensăminte ale răbdării.
Statul are aici o filozofie elegantă: justiția îți dă dreptate, Finanțele îți dau timp. Unul fără celălalt n-ar avea farmec. Dacă s-ar plăti imediat, s-ar crea un precedent periculos, cel al statului care își respectă propriile hotărâri, iar de acolo până la haos administrativ nu mai e decât un pas.
Ce se întâmplă când pleacă cel care numără?
Să ducem logica până la capăt. Dacă statisticienii se descurajează și pleacă, țara rămâne fără cineva care să-i spună cât de bine o duce. Guvernul ar trebui să-și ghicească singur creșterea economică, după ureche, ca la ciorbă. — Câtă inflație punem anul ăsta? — Pune după gust.
Unele instituții par oricum să lucreze după principiul acesta, cu bugete scrise din amintiri, precum primăriile care plătesc salariile din buzunarul nimănui. Fără INS, măcar ar avea o scuză oficială, iar indicatorii s-ar produce artizanal:
- Rata șomajului s-ar stabili prin sondaj la coada de la pâine.
- PIB-ul s-ar anunța cu formula „cam cât anul trecut, poate puțin mai mult”.
- Recensământul s-ar face numărând mașinile parcate pe trotuar și înmulțind cu doi.
Cincisprezece la sută, cifra care sperie un minister
Revendicarea a fost primită la Finanțe cu emoția cu care un pacient își citește analizele. Un procent, oricât de modest, devine dramatic atunci când îl cer alții. Când e vorba de cei de sus, se numește corecție, așa cum s-a vorbit atât de natural despre salariile demnitarilor ieșite din post.
Statisticienii, în schimb, cer să fie tratați ca o medie, nu ca o excepție. Nu e o pretenție exagerată. E, literalmente, mijlocul, iar mijlocul ar trebui să fie locul cel mai ușor de atins într-o țară care se laudă că a ieșit din coada clasamentelor.
Ministerul a promis că va analiza cererea, cu ajutorul unor date pe care le are, evident, de la INS.
Concluzie
Probabil că protestul se va încheia cum se încheie de obicei: cu o promisiune, o ședință și o comisie. Statisticienii se vor întoarce la birouri și vor introduce în baza de date încă un an de așteptare, singura serie care crește constant. Iar dacă cineva le va cere vreodată indicele încrederii în stat, vor avea măcar un avantaj: îl vor putea măsura din experiență proprie.
Inspirat de: Protest în fața Ministerului de Finanțe: Angajații INS cer salarii mai mari și plata restanțelor. „Sumele sunt blocate” doar site — Antena 3 CNN
Post Disclaimer
Articolul „Protestul angajaților INS – statisticienii care s-au numărat singuri în stradă” publicat pe Tovarâșu' este redactat într-un ton ironic și nu trebuie considerat o sursă serioasă de informație. Scopul nostru este să aducem zâmbete și să oferim o altă perspectivă asupra evenimentelor prezentate. Orice asemănare cu fapte reale este pur întâmplătoare.
De asemenea, unele link-uri incluse în acest articol sunt link-uri afiliate sau sponsorizate. Cumpărând prin aceste link-uri, ne sprijiniți în a continua să publicăm conținutul nostru creativ și amuzant, fără costuri suplimentare pentru voi.
