Introducere
În nordul Capitalei există un loc unde timpul curge altfel, iar apa nu curge deloc: șantierul din Pipera, de pe bulevardul Dimitrie Pompeiu. Luni de zile, șanțul de acolo a stat cuminte, s-a umplut cu ploaie, a căpătat maluri și poate chiar o faună locală, iar șoferii grăbiți spre birouri au învățat să-l ocolească așa cum ocoleau navigatorii de altădată Capul Bunei Speranțe. Apoi s-a petrecut miracolul.
Un ziar a publicat fotografii. În mai puțin de o zi, zeci de muncitori au apărut cu pompe, cu furtunuri și cu acea expresie gravă a omului care lucrează de mult, doar că nu l-a văzut nimeni până acum. Lecția e simplă și adânc românească: lucrările publice nu se fac cu bani, ci cu blitz.
Veneția din spatele clădirilor de birouri
Pentru cine n-a trecut pe acolo, să lămurim decorul. Un bulevard important, mii de mașini în fiecare dimineață și, la mijloc, un șanț care a evoluat de la groapă la lac și de la lac la canal navigabil, fără niciun proiect de amenajare a malurilor. Corporatiștii din zonă au început să-și calculeze traseul nu în minute, ci în ape adânci.
Nici nu e un caz izolat, fiindcă la noi chiar și clădirile oficiale iau apă, deci un șanț din Pipera nu face decât să se alinieze tradiției. Diferența e că aici nimeni nu pretindea că apa e acolo intenționat. Ea doar exista, ca o instituție permanentă, cu program nelimitat și fără pauză de masă.
Singurul lucru care s-a mișcat pe șantier luni de zile a fost nivelul apei.
Fotografia – singurul utilaj care pornește din prima
Excavatoarele au nevoie de motorină, iar muncitorii au nevoie de salarii și de autorizații. Fotografia de presă nu are nevoie de nimic: o apeși o dată și pune în mișcare un întreg aparat administrativ care până atunci dormea liniștit, cu capul pe dosarul de execuție.
E poate cea mai eficientă tehnologie de construcții inventată vreodată pe aceste meleaguri. Nu poluează, nu cere licitație și are un randament pe care l-ar invidia orice inginer. Pe scurt, un ziarist cu telefonul încărcat a făcut în câteva secunde ce n-au reușit luni întregi de semnalizări rutiere și claxoane.
Cine a pus șantierul pe pauză?
Aici intrăm în zona filozofică. Un șantier nu se abandonează singur, dar, la noi, nici nu se mai află vreodată cine l-a abandonat. Responsabilitatea se evaporă mai repede decât apa din șanț, mai ales când pompele merg la turație maximă.
Pe marginea gropii, doi trecători încearcă să descifreze fenomenul. — De ce lucrează azi? — A trecut presa. — Și mâine? — Depinde dacă mai trece. Între timp, alte șantiere care se odihnesc cu anii urmăresc atent situația, cu speranța discretă că nu vor fi și ele descoperite de vreun fotograf curios.
Un plan național de urbanism prin paparazzi
Dacă metoda funcționează, n-ar fi înțelept s-o instituționalizăm? Statul ar putea renunța la o parte din birocrație și ar putea angaja, în schimb, o brigadă de fotografi care să patruleze orașele ca niște inspectori cu obiectiv. Unde apasă declanșatorul, acolo răsare imediat o echipă cu veste reflectorizante.
Propunerile vin de la sine, pentru cine are imaginație și un card de memorie destul de mare:
- Un fotograf de serviciu la fiecare groapă mai veche de trei luni
- Selfie-uri obligatorii ale cetățenilor cu șanțurile din cartier
- Un premiu anual pentru imaginea care a asfaltat cei mai mulți kilometri
Bugetul pentru infrastructură se va putea calcula, în sfârșit, în megapixeli.
Concluzie
Până la urmă, apa din Pipera va fi scoasă, șanțul va fi astupat, iar bulevardul va redeveni, poate, bulevard. Rămâne însă întrebarea incomodă: câte lucrări din țara asta așteaptă nu fonduri, nu proiecte, ci doar un om cu aparatul de fotografiat care să treacă întâmplător pe acolo?
Până aflăm răspunsul, sfatul pentru cetățeni e practic. Dacă vreți o stradă reparată, nu mai scrieți petiții. Scoateți telefonul, căutați lumina bună și fotografiați groapa din cel mai dramatic unghi posibil.
Post Disclaimer
Articolul „Șantierul din Pipera – canalul navigabil care s-a uscat la prima fotografie” publicat pe Tovarâșu' este redactat într-un ton ironic și nu trebuie considerat o sursă serioasă de informație. Scopul nostru este să aducem zâmbete și să oferim o altă perspectivă asupra evenimentelor prezentate. Orice asemănare cu fapte reale este pur întâmplătoare.
De asemenea, unele link-uri incluse în acest articol sunt link-uri afiliate sau sponsorizate. Cumpărând prin aceste link-uri, ne sprijiniți în a continua să publicăm conținutul nostru creativ și amuzant, fără costuri suplimentare pentru voi.
