Introducere
Preluarea Flanco de PPC a trecut prin presă ca o știre de afaceri cuminte, cu o sumă rotundă, 35 de milioane de euro, și un nume grecesc greu de pronunțat după ora zece seara. Dar românul atent a simțit imediat fiorul. Compania care îi trimite factura la curent va fi, de acum, și cea care îi vinde aparatul care consumă curentul. Cercul s-a închis, ca un circuit electric, doar că siguranța sare tot la client.
Kotsovolos, brațul de retail al grupului, primește o rețea întreagă de magazine românești, iar consumatorul primește ceva și mai prețios: o singură adresă la care să se supere. E un progres administrativ remarcabil. Înainte trebuia să înjuri în două locuri, cu două cozi și două call-centere, acum ajunge unul, eventual cu muzică de așteptare în greacă.
Frigiderul cu abonament inclus
Să ne imaginăm scena, pentru că imaginația e singurul lucru pe care încă nu ni-l facturează nimeni. Un domn intră în magazin să cumpere un frigider. Vânzătorul îl întâmpină zâmbind și îi pune o întrebare la care nu se aștepta: — Pe ce contract de energie sunteți? — De ce contează? — Ca să știm ce clasă energetică vă putem recomanda fără să vă supărați luna viitoare.
Până aici, totul pare o glumă de coadă la casă. Dar logica afacerilor integrate are o frumusețe rece, ca un congelator proaspăt dezghețat. Cine îți vinde și aparatul, și curentul știe exact cât vei plăti în următorii zece ani, așa că îți poate face o ofertă de nerefuzat: frigider cu reducere, în schimbul jurământului solemn că nu-l scoți din priză nici când pleci în concediu.
Ce se vinde, de fapt, la raft?
Pe hârtie, tranzacția înseamnă extindere în Europa de Sud-Est, sinergii, poziționare strategică, toate cuvintele care sună impecabil într-un comunicat și nu înseamnă nimic la casa de marcat. În realitate, la raft va sta aceeași mașină de spălat, cu aceeași ușă care se blochează exact când ai uitat o șosetă înăuntru, doar că eticheta va avea, poate, un mic asterisc.
Clientul român, care a învățat să citească literele mici din contractele de utilități ca pe niște scrisori de dragoste codate, va recunoaște imediat stilul. Iată ce vedem deja, cu ochii minții, pe pliantul de la sfârșitul lui noiembrie:
- Televizor 4K cu garanție extinsă, valabilă cât timp plătiți factura la zi
- Aspirator robot care, după ora 22, trece singur pe tarif de noapte
- Cuptor cu microunde al cărui afișaj arată și soldul restant
- Cadou la orice laptop: o regularizare surpriză
Bonul fiscal și factura de curent devin, în sfârșit, frați de cruce.
Monopolul cu fața zâmbitoare
Desigur, nimeni nu pronunță cuvântul monopol. Piața de electrocasnice rămâne liberă, concurența e vie și nervoasă, oricine își poate cumpăra un fier de călcat de unde poftește. Doar că, la un moment dat, omul trebuie să-l bage în priză. Iar priza știe.
Aici stă geniul discret al afacerii: nu e nevoie să controlezi tot, ajunge să fii la ambele capete ale cablului. Guvernul, care visează la parteneriat cu antreprenorii și la o creștere economică fără alternativă, va privi tranzacția cu satisfacția unui contabil care vede bani intrând în țară. Nu se întreabă pe unde ies. Asta e treaba altui departament, probabil al celui de regularizări.
Vânzătorul de la raionul de prize
Cel mai mult ne îngrijorează însă soarta vânzătorului. Până ieri, omul trebuia să știe doar diferența dintre un procesor și o placă video și să zâmbească la întrebarea dacă laptopul merge cu Word. De mâine, va trebui să explice și componentele facturii, cu răbdarea unui ghid de muzeu.
— De ce costă televizorul trei mii de lei? — Prețul e două mii patru sute, restul sunt tarife de distribuție a entuziasmului. — Și certificatele verzi? — Sunt incluse în ambalaj, domnule, de aceea e cutia așa mare. Clientul pleacă acasă cu televizorul sub braț și cu sentimentul vag că a mai semnat ceva. Nu știe exact ce, dar e sigur că va afla, cu dobândă.
Garanția expiră după doi ani, factura niciodată.
Concluzie
Afacerea are, fără îndoială, logica ei, iar pe planșeta strategilor totul arată impecabil: săgeți, cercuri, procente care cresc frumos spre colțul din dreapta sus. Pentru omul din fața raftului, schimbarea e mai simplă și mai poetică. Un singur proprietar pentru aparat și pentru curentul care îl ține în viață.
Iarna vine oricum, iar facturile la energie nu așteaptă nici avizele, nici rebranduirea vitrinelor. Măcar acum, când frigiderul se strică și factura crește în aceeași lună, știm cui să-i scriem o singură scrisoare. Cu confirmare de primire, desigur, inclusă în tarif.
Inspirat de: Grecii de la PPC cumpără Flanco. După ce și-a vândut ultimele acțiuni la eMAG, Iulian Stanciu vinde și lanțul Flanco, cu 35 de milioane de euro. Ce se va întâmpla cu cele 150 de magazine — Gândul; Flanco își schimbă proprietarul după 15 ani. Cine cumpără compania și ce se întâmplă cu magazinele — Observator
Post Disclaimer
Articolul „Preluarea Flanco de PPC – frigiderul vândut împreună cu factura” publicat pe Tovarâșu' este redactat într-un ton ironic și nu trebuie considerat o sursă serioasă de informație. Scopul nostru este să aducem zâmbete și să oferim o altă perspectivă asupra evenimentelor prezentate. Orice asemănare cu fapte reale este pur întâmplătoare.
De asemenea, unele link-uri incluse în acest articol sunt link-uri afiliate sau sponsorizate. Cumpărând prin aceste link-uri, ne sprijiniți în a continua să publicăm conținutul nostru creativ și amuzant, fără costuri suplimentare pentru voi.
