Introducere
Retragerea americanilor din Marea Neagră a ajuns, în sfârșit, la ultimul capitol, cel în care cineva stinge lumina și lasă cheia sub preș. După ce marii petroliști au plecat, după ce un fond de investiții a anunțat că își face bagajele, acum și Carlyle scoate la vânzare ultimul perimetru de gaze din România. Pe hartă, țara arată ca o petrecere la care toți invitații străini și-au amintit simultan că au lăsat aragazul aprins acasă.
Noi, gazdele, am rămas cu salatele neatinse și cu o întrebare veche: e vina lor că pleacă sau a noastră că nu se mai întorc? Răspunsul oficial, ca de obicei, este în lucru. Între timp, marea e tot acolo, gazul e tot sub ea, iar entuziasmul a coborât sub cota de forare.
Exodul – coada de la poarta de ieșire
Primul care a plecat a fost tratat ca o excepție, al doilea ca o coincidență. La al treilea, cineva din minister a îndrăznit să spună că e un trend, apoi a fost rugat să nu mai folosească anglicisme în ședință. Acum, când pleacă și ultimul, analiza oficială s-a rafinat: avem de-a face cu o tendință cu caracter de tendință.
Investitorii americani au totuși o calitate pe care n-o apreciem suficient. Nu fac scandal, nu trântesc ușa, nu dau interviuri; doar vând și pleacă, politicos, ca un chiriaș care a înțeles că proprietarul rescrie contractul după fiecare meci de fotbal. — Ați fost mulțumiți de colaborare? — Foarte. De aceea plecăm cât încă ne amintim frumos.
Singurul lucru stabil în offshore-ul românesc rămâne fundul mării.
Cine mai rămâne la masă?
Sigur, perimetrele nu rămân orfane. Se găsește mereu un cumpărător cu acte în regulă și răbdare de pescar, dispus să preia ce lasă alții. Tranzacția, ni se explică, reconfigurează piața energetică, expresie care în limbaj domestic înseamnă că s-a mutat mobila și nimeni nu mai găsește întrerupătorul.
Pentru consumatorul obișnuit, toate aceste mutări se traduc însă printr-un singur document: factura. Ea nu știe nimic despre geopolitică, dar simte orice schimbare de vânt, ca un bătrân cu reumatism. Iarna se anunță deja cu emoție, iar despre facturile la energie din iarnă se vorbește de pe acum în șoaptă, ca despre o rudă care a anunțat că vine în vizită.
Strategia energetică – un PowerPoint cu valuri
Ar fi nedrept să spunem că statul nu are o strategie. Are câteva, toate excelente, toate cu sonde stilizate, săgeți verzi și cuvântul hub scris mare, ca să se vadă din spatele sălii. Lipsește un detaliu minor: cineva care să creadă în ele suficient cât să pună bani.
— Câți ani durează aprobarea unui proiect offshore? — Depinde. Îl aprobăm noi sau nepoții noștri? Între timp, legislația se schimbă cu regularitatea unei grile de televiziune, iar investitorul care a citit-o luni descoperă vineri că ține în mână o ediție de colecție.
- O hartă a Mării Negre colorată optimist
- Un termen-limită plasat convenabil după următoarele alegeri
- Promisiunea stabilității fiscale, valabilă până la prima rectificare
- Zero pagini despre cine plătește
Singuri pe hartă, dar cu vedere la mare
Presa descrie dramatic o țară rămasă tot mai goală de sprijin american, iar experții mărturisesc că li se face pielea de găină. Imaginea e puternică, dar trebuie spus că pielea de găină pare singura resursă naturală pe care o exploatăm fără autorizație. Și nici măcar pe ea n-o exportăm.
Restul lumii, între timp, nu stă pe loc. Pe la mesele mari se discută cum ar putea gazul rusesc să ajungă iar în Europa, de data asta cu un intermediar american, ca un colet trimis prin vecinul de palier. Așa că americanii nu ies de tot din afacerea cu gaze.
Pleacă doar de la noi. E o diferență subtilă, ca între a fi părăsit și a fi părăsit cu un bilet frumos caligrafiat.
Concluzie
Rămânem, deci, cu marea, cu gazul de sub ea și cu o economie care crește doar pe hârtie, exact acolo unde se scriu și strategiile. Poate că într-o zi vom extrage singuri tot ce e acolo, cu tehnologie proprie și curaj național. Până atunci, perimetrul cel mai bine exploatat din România rămâne cel dintre două declarații: — Când începem forajul? — Imediat după ce terminăm comunicatul.
Inspirat de: Anul în care România a rămas singură pe hartă. Retragerea Carlyle umple cerul și marea de pericol. Expert: Mi se face pielea de găină / Țara e tot mai goală de sprijin american — Gândul; Planul lui Trump: gaz rusesc în Europa, printr-un intermediar american — Adevărul
Post Disclaimer
Articolul „Retragerea americanilor din Marea Neagră – gazul care rămâne fără chiriaș” publicat pe Tovarâșu' este redactat într-un ton ironic și nu trebuie considerat o sursă serioasă de informație. Scopul nostru este să aducem zâmbete și să oferim o altă perspectivă asupra evenimentelor prezentate. Orice asemănare cu fapte reale este pur întâmplătoare.
De asemenea, unele link-uri incluse în acest articol sunt link-uri afiliate sau sponsorizate. Cumpărând prin aceste link-uri, ne sprijiniți în a continua să publicăm conținutul nostru creativ și amuzant, fără costuri suplimentare pentru voi.
