Introducere
Există în România o specie rară de veste bună: cea care vine cu o notă de subsol. Săptămâna aceasta, statul a anunțat că renunță la taxa de 25 de lei pentru coletele comandate de pe Shein și Temu, iar cumpărătorul român, cu degetul deja pe butonul de plată, a respirat ușurat. A respirat cam o secundă și jumătate. Exact cât i-a trebuit să citească rândul următor, în care Uniunea Europeană anunța, politicos, că vine ea cu taxele ei.
Așa s-a născut cea mai scurtă bucurie fiscală din istoria recentă, mai scurtă chiar decât garanția unei perechi de căști de 19 lei. Coletul nu a scăpat de vamă. Doar și-a schimbat ghișeul, ca un pensionar trimis de la etajul doi la etajul trei, cu aceeași cerere, dar cu altă ștampilă.
Eliberarea – o ușă deschisă spre altă ușă
Pe hârtie, gestul are ceva eroic. Statul român, cunoscut mai degrabă pentru talentul de a inventa taxe decât de a le șterge, a tăiat una cu propria mână, ca un chirurg care își operează singur portofelul. Cei care urmăresc de ani buni cum se caută bani pentru deficitul bugetar fără taxe au rămas, probabil, cu lingura în aer.
Doar că eliberarea seamănă cu cea a unui papagal mutat din colivia de pe balcon în colivia din sufragerie. Zborul e scurt, priveliștea e aceeași, iar semințele tot pe bani sunt. — Deci nu mai plătesc? Întreabă clientul. — Plătiți, dar european, îi răspunde funcționarul, cu mândria omului care tocmai a transpus o directivă.
Libertatea, în varianta ei fiscală, vine mereu cu un post scriptum.
Cine se bucură, de fapt?
Prima reacție a venit, firește, din sufragerii. Mii de oameni au deschis aplicațiile cu entuziasmul unui copil scăpat în magazinul de jucării, gata să comande în sfârșit lampa în formă de astronaut, setul de 400 de șosete și dispozitivul care curăță simultan ghivecele și conștiința. Coșul s-a umplut în câteva minute.
Bucuria are însă o problemă de logistică. Până ajunge coletul, ajunge și factura nouă, iar de data asta nu mai ai pe cine înjura la colțul blocului, pentru că vinovatul stă la Bruxelles și nu are cont de Facebook în limba română. E totuși un progres: nemulțumirea a devenit, și ea, transfrontalieră.
Statul care dă cu o mână și arată spre alta
Aici începe adevărata artă. Guvernul poate spune, cu mâna pe inimă, că a redus poverile, iar Europa poate spune, cu aceeași mână pe aceeași inimă, că a protejat piața. Amândoi au dreptate, iar cumpărătorul rămâne singurul fără nicio mână liberă, pentru că le ține pe amândouă pe portofel.
Mecanismul e elegant, aproape baletic. Seamănă cu un restaurant unde chelnerul îți anunță că desertul e din partea casei, apoi vine bucătarul cu nota pentru linguriță. Nimeni nu minte. Doar că nimeni nu-ți spune tot dintr-odată.
Rețeta perfectă pentru o rectificare
Pentru bugetul național, pierderea celor 25 de lei pe colet nu e chiar floare la ureche, mai ales într-un an în care ministerele scriu liste lungi de dorințe la fiecare rectificare, ca niște copii care au aflat că Moș Crăciun vine de două ori. Dar poate tocmai asta e strategia: renunți la o taxă mică, ca să ai ce anunța la televizor, și lași greul pe seama altora.
Iar dacă la anul cineva va avea nevoie de bani, taxa poate reveni oricând sub alt nume. Taxa de manipulare a bucuriei, de pildă. Sau contribuția pentru ambalaj emoțional. Imaginația fiscală românească nu a fost niciodată problema; problema a fost doar să o ții deoparte suficient cât să crezi în anunț.
În România, taxele nu dispar, doar intră în concediu.
Concluzie
Până la urmă, povestea coletului de pe platformele asiatice e povestea noastră cu statul, în miniatură și cu bandă adezivă. Ni se ia ceva, ni se dă înapoi, apoi ni se ia din nou, de data asta sub drapelul albastru cu stele. Clientul semnează la curier, desface cutia și găsește înăuntru exact ce a comandat: un obiect ieftin și o lecție scumpă.
— Ați economisit? Îl întreabă vecinul. — Da, 25 de lei. Pe care i-am dat pe altceva, la fel de obligatoriu.
Inspirat de: România elimină taxa de 25 de lei la coletele de pe Shein și Temu, însă UE adaugă altele. Cât vor plăti clienții — Știrile ProTV
Post Disclaimer
Articolul „Taxa de 25 de lei – coletul care a scăpat de vamă direct în altă vamă” publicat pe Tovarâșu' este redactat într-un ton ironic și nu trebuie considerat o sursă serioasă de informație. Scopul nostru este să aducem zâmbete și să oferim o altă perspectivă asupra evenimentelor prezentate. Orice asemănare cu fapte reale este pur întâmplătoare.
De asemenea, unele link-uri incluse în acest articol sunt link-uri afiliate sau sponsorizate. Cumpărând prin aceste link-uri, ne sprijiniți în a continua să publicăm conținutul nostru creativ și amuzant, fără costuri suplimentare pentru voi.
