Pădurea are, de marți seară, un candidat la primăria Poienii Mari, adică versiunea cu pene și scorburi a ceea ce oamenii numesc candidatul AUR la Capitală. Alegerile sunt abia în 2028, dar în politica noastră doi ani înainte înseamnă, practic, mâine dimineață, iar cine nu-și anunță omul cu un mandat întreg în avans riscă să pară că are răbdare. Iar răbdarea, se știe, nu aduce voturi.
Ce urmează e o fabulă. Orice asemănare cu persoane reale ține strict de declarațiile publice ale zilei, nu de imaginația noastră, care oricum n-ar fi îndrăznit să meargă atât de departe fără un aviz de la ocolul silvic.
Cocoșul s-a urcat pe gard exact la apus, când lumina cade frumos pe creastă și umbra pare mai lungă decât partidul. A bătut din aripi de trei ori, semn că vestea e mare, și a strâns toată suflarea pădurii în fața ulucilor. Ariciul a venit cu ace cu tot, iepurele cu urechile ciulite, iar vulpea, ca de obicei, s-a așezat puțin mai în spate, unde se aude bine și se vede tot.
— Fraților, avem candidat! — Pentru ce? — Pentru peste doi ani. — Și până atunci? — Până atunci, avem candidat.
Pe buturuga din mijloc a urcat bufnița, îmbrăcată într-o robă neagră, cu ochelari pe cioc și cu aerul cuiva care a citit toate regulamentele pădurii, inclusiv notele de subsol. A deschis o carte groasă, a întors-o cu fața spre public și a rostit fraza pe care toată poiana avea s-o repete până la culcare.
Animalele s-au uitat la carte. Cartea s-a uitat la animale. Nimeni nu știa sigur cine pe cine citește.
— Sunt ca o carte deschisă. N-am nicio vulnerabilitate. — Nici măcar una mică, de buzunar? — Nici. Am verificat cu lupa, de două ori, pe ambele părți ale paginii.
Ariciul, care avea experiență cu lucrurile fără puncte slabe, a fost primul care s-a apropiat să răsfoiască. Pagină după pagină, totul era impecabil: margini drepte, litere aliniate, niciun colț îndoit și nicio pată de cafea. Iepurele a căutat cuprinsul, n-a găsit, apoi a căutat intriga și a constatat că lipsea și ea, probabil din prudență.
Până aici, treaba părea simplă. Dar vulpea, care citise multe cărți deschise la viața ei și le închisese pe majoritatea cu un singur argument, a zâmbit în felul acela care face pădurea să-și numere găinile.
— O carte fără nicio slăbiciune, zise vulpea, e fie un sfânt, fie un catalog. — Sau o broșură electorală, șopti iepurele. — Aia are și poze.
Discuția a coborât apoi, cum coboară mereu, la probleme lumești. Poiana Mare avea gropi în care se rătăceau melcii, o fântână care curgea numai în anii impari și un pod de crengi pe care nu-l mai călcase nimeni de când l-a inaugurat cineva cu panglică. Cocoșul a ascultat lista cu solemnitate, cu ochii pe orizont, acolo unde se vede foarte bine anul 2028.
— Și cu gropile ce facem? — Le trecem în programul de peste doi ani. Să aibă timp să se adâncească, să iasă mai bine la poza de inaugurare.
Vestea a ajuns repede și în celelalte vizuini politice ale pădurii, unde s-a instalat o panică discretă. Dacă unii au candidat cu doi ani înainte, ceilalți trebuie să-l aibă cu trei, iar cei mai harnici l-au anunțat deja pe cel pentru 2032, ca să nu-i prindă vremea nepregătiți. Așa arată, de fapt, școala grăbită a politicii de carieră: cursa nu e pentru primărie, ci pentru primul comunicat.
Până la miezul nopții, pădurea avea patru candidați, zero programe și o singură carte deschisă, pe care nimeni nu îndrăznea s-o închidă, de teamă să nu se dovedească goală.
Bufnița a stins lumina mulțumită: o carte pe care n-o citește nimeni chiar nu are nicio vulnerabilitate.
Morala, pentru cine o caută printre frunze: în politică, cel care se laudă că e carte deschisă speră de obicei că alegătorii au uitat să-și ia ochelarii. Iar candidatura anunțată cu doi ani înainte nu e un plan, e o rezervare la masă, făcută ca să nu ți-o ia vecinul. Am mai văzut asemenea fabulele electorale din pădurea noastră, unde finalul se scrie înaintea capitolelor, iar cititorii află intriga abia la numărătoarea voturilor.
Inspirat de: Gheorghe Piperea va fi candidatul AUR la Primăria Capitalei, a anunțat George Simion — Digi24; Gheorghe Piperea, anunțat de George Simion drept candidatul AUR la Primăria Capitalei în 2028. „Sunt ca o carte deschisă. Nu am nicio vulnerabilitate” — Adevărul
Post Disclaimer
Articolul „Candidatul AUR la Capitală – fabula bufniței care era o carte deschisă” publicat pe Tovarâșu' este redactat într-un ton ironic și nu trebuie considerat o sursă serioasă de informație. Scopul nostru este să aducem zâmbete și să oferim o altă perspectivă asupra evenimentelor prezentate. Orice asemănare cu fapte reale este pur întâmplătoare.
De asemenea, unele link-uri incluse în acest articol sunt link-uri afiliate sau sponsorizate. Cumpărând prin aceste link-uri, ne sprijiniți în a continua să publicăm conținutul nostru creativ și amuzant, fără costuri suplimentare pentru voi.
