Introducere
Luni, în plenul Senatului, s-a petrecut un miracol pe care manualele de fizică încă nu-l pot explica: senatorii trecuți la PSD au demonstrat că un corp politic își poate schimba starea de agregare fără să treacă prin urne. Cinci aleși care ieri erau independenți, iar alaltăieri revoluționari de profesie, s-au trezit dimineața cu o vocație social-democrată nebănuită. Grupul gazdă a ajuns astfel la 40 de membri, un număr rotund, numai bun de scris cu frișcă pe tort.
Alegătorul, omul acela care a pus ștampila pe o listă plină de promisiuni despre răsturnarea sistemului, a primit vestea ca pe o prognoză meteo: interesant, dar oricum nu poate face nimic. Iar pe holuri se șoptește că alți patru parlamentari își fac deja bagajele. Merită, așadar, să privim mai de aproape această migrație de toamnă, mai punctuală decât berzele.
Votul – bilet de tren cu destinație deschisă
Pe vremuri, votul era un contract: tu îmi dai încrederea, eu duc mai departe ideile pentru care m-ai ales. Între timp, contractul a devenit un bilet de tren pe care scrie doar plecarea. Unde coboară pasagerul se decide pe drum, în funcție de vagonul-restaurant mai bine aprovizionat.
Nimeni nu a furat nimic, desigur. Mandatul e al parlamentarului, spun juriștii, iar alegătorul a închiriat doar ștampila pentru zece secunde. După aceea, ca la orice închiriere, obiectul se întoarce la proprietar, care face cu el ce vrea.
Cum devii social-democrat într-un weekend?
Conversia ideologică, odinioară un proces chinuit, cu nopți de lectură și crize de conștiință, s-a scurtat spectaculos. Astăzi durează cam cât o revizie la mașină. Ne putem imagina scena de vineri seara, într-un birou cu draperii grele.
— Și ce credeți despre statul social? — Cred că e un stat. Și că e social. — Perfect, semnați aici. Programul pentru cursul intensiv arată, probabil, cam așa:
- Sâmbătă dimineață: dezvățarea discursului împotriva sistemului, cu exerciții de respirație.
- Sâmbătă după-amiază: învățarea imnului de partid pe silabe.
- Duminică: fotografia de grup, cu zâmbet reglementar.
- Luni: anunțul solemn în plen, ca o mărturisire de credință.
Opoziția – sala de așteptare a puterii
Până aici, treaba pare o simplă mutare de mobilă. Dar privită mai atent, dezvăluie o arhitectură întreagă. Partidele antisistem au devenit un fel de sală de așteptare elegantă, cu reviste vechi și un televizor pe care rulează mereu aceeași furie. Stai acolo un mandat, strigi frumos, iar când ți se strigă numărul intri la ghișeul puterii.
Asta explică și ușurința cu care se trece pragul. Nu e trădare, e logistică. Între timp, partenerul de coaliție numără scaunele cu degetul, neliniștit ca un chiriaș care vede că proprietarul tot aduce rude în casă.
Furia anti-sistem s-a dovedit, în final, doar o formă de CV.
Aritmetica de Senat
Matematica parlamentară are o singură regulă de aur: cifrele se adună întotdeauna spre cel care le poate răsplăti. Patruzeci azi, poate patruzeci și patru mâine, iar într-o zi bună s-ar putea ajunge la situația ideală în care un singur grup votează, aplaudă și se contrazice singur, ca să pară democrație.
Între timp, ceasul din plen arată aceeași oră ca acum zece ani. Sala se umple, sala se golește, plăcuțele cu nume se mută de pe un rând pe altul cu discreția unui mic târg de vechituri. Doar dezbaterea propriu-zisă nu s-a mutat nicăieri, pentru că nu a fost niciodată invitată.
Concluzie
Rămâne întrebarea pe care și-o pune fiecare alegător la cafea: pentru cine a votat, de fapt? Răspunsul onest e simplu. A votat pentru un om care, la momentul acela, stătea pe o anumită listă. Restul e geografie mobilă.
Poate că la următoarele alegeri ar fi mai cinstit ca buletinele să aibă o singură căsuță, cu mențiunea „orice partid, la alegerea ulterioară a candidatului”. Măcar am ști din start că ștampila e doar avansul.
Inspirat de: Mutări importante în Senat: cinci parlamentari se alătură PSD. Social-democrații ajung la 40 de senatori — Mediafax; Cinci senatori neafiliați, foști SOS și POT, au sărit în barca PSD. Alți patru parlamentari ar urma să li se alăture — Gândul
Post Disclaimer
Articolul „Senatorii trecuți la PSD – migrația de toamnă care nu are nevoie de alegeri” publicat pe Tovarâșu' este redactat într-un ton ironic și nu trebuie considerat o sursă serioasă de informație. Scopul nostru este să aducem zâmbete și să oferim o altă perspectivă asupra evenimentelor prezentate. Orice asemănare cu fapte reale este pur întâmplătoare.
De asemenea, unele link-uri incluse în acest articol sunt link-uri afiliate sau sponsorizate. Cumpărând prin aceste link-uri, ne sprijiniți în a continua să publicăm conținutul nostru creativ și amuzant, fără costuri suplimentare pentru voi.
