Într-o pădure de la marginea Uniunii, unde banii veneau cu trenul de la Bruxelles și plecau cu tractorul nimănui, s-a petrecut o fraudă cu fonduri agricole atât de bine organizată încât a avut nevoie doar de hârtie, ștampilă și o vulpe cu talent la caligrafie. Nicio brazdă nu a fost trasă, niciun miel nu a behăit, dar dosarele miroseau a fân proaspăt.
Povestea de mai jos e o fabulă, deci animalele sunt inventate. Asemănarea cu realitatea e însă un fenomen natural, ca bruma: vine singură, peste noapte, și o vede toată lumea dimineața. Pornim de la o anchetă a procurorilor europeni despre sprijinul pentru fermele mici și pentru tinerii fermieri și ajungem, cum altfel, la vizuină.
Vulpea a aflat de program dintr-un pliant lipit pe ușa primăriei, între anunțul cu câinele pierdut și cel cu deratizarea. Bruxelles-ul dădea bani tinerilor fermieri, cu o singură condiție, aproape jignitor de simplă: să fie tineri și să fie fermieri. Vulpea nu era nici una, nici alta, dar avea un văr iepure de nouăsprezece ani și o imprimantă color.
A doua zi, iepurele a devenit proprietarul unei exploatații de capre pe care nu le văzuse niciodată, pe un teren care, după hartă, semăna mai degrabă cu un șanț.
— Dar eu nu știu să mulg o capră. — Nici nu trebuie. Trebuie doar să semnezi ca și cum ai ști.
Un proiect e o întâmplare, două sunt o coincidență, dar peste două sute de dosare devin deja o industrie. Vulpea a angajat un bursuc consultant, care cunoștea formularele pe de rost, și o cucuvea cu ștampilă, care nu dormea noaptea oricum. Curând, toată pădurea era plină de fermieri care n-au văzut niciodată o brazdă: ariciul crescător de oi, cârtița producătoare de cartofi, ba chiar o broască țestoasă născută înainte de Tratatul de la Roma, înscrisă cu toate actele la categoria tineret.
— Țestoasa are o sută doi ani. — Sufletește are douăzeci și opt. Am atașat adeverință.
Banii au venit cum vin ploile de vară: brusc, generos și exact unde nu trebuia. Cam trei din patru dosare au și încasat, iar pădurea a cunoscut o prosperitate nemaivăzută. Au apărut mașini mari, negre, trecute în acte drept transport de furaje, deși singurul furaj transportat vreodată a fost o pungă de semințe pentru cucuvea.
La ghișeul care a aprobat totul fără întrebări, o cârtiță funcționar ținea dosarele în ordine alfabetică și conștiința în ordine cronologică, adică pentru mai târziu.
— Ați verificat caprele? — Am verificat fotografia caprelor. Era clară, cu rezoluție foarte bună.
Într-o dimineață cețoasă a aterizat în poiană o barză venită de la Bruxelles, cu un carnețel și o mină de contabil care a citit prea multe romane polițiste. Ea nu voia discursuri despre dezvoltarea rurală. Voia să vadă caprele.
Panica a fost scurtă, dar intensă. Bursucul a propus să închirieze o sută de capre din satul vecin pentru o zi, cu tot cu ciobanul. Planul a eșuat când s-a constatat că satul vecin le închiriase deja, aceleași capre, unei alte vulpi, pentru alt dosar.
— Unde sunt caprele? — Au plecat în transhumanță. În Excel.
Socoteala bărzii a ieșit pe la trei milioane și jumătate de euro, sumă la care până și cucuveaua a deschis ochii ziua. Trei animale au fost trimise în fața judecătorului, cu prezumția de nevinovăție pusă frumos în dosar, ca singura hârtie pe care nimeni nu o falsificase. Restul pădurii a fost profund șocat, mai ales cei care încă nu-și încasaseră tranșa a doua.
— Ne judecă pentru niște capre care nu există? — Exact. E prima dată când cineva le ia în serios.
În pădure, singurul lucru autentic din tot dosarul s-a dovedit a fi citația.
Morala e veche, dar merită repetată cu glas tare, ca la apelul de dimineață: banii pentru agricultură cresc cel mai repede în ghiveci de hârtie, udați cu cerneală și îngrășați cu ștampile. Pădurea și-a învățat lecția doar pe jumătate, în sensul că data viitoare va cumpăra și o capră adevărată, pentru poză.
Iar țestoasa, tânăr fermier de o sută doi ani, a depus deja cerere pentru programul de pensionare anticipată.
Inspirat de: Fraudă de 3,5 milioane de euro cu fonduri UE în România: 237 de proiecte agricole, investigate — Libertatea
Post Disclaimer
Articolul „Fraudă cu fonduri agricole – fabula vulpii cu ferma de hârtie” publicat pe Tovarâșu' este redactat într-un ton ironic și nu trebuie considerat o sursă serioasă de informație. Scopul nostru este să aducem zâmbete și să oferim o altă perspectivă asupra evenimentelor prezentate. Orice asemănare cu fapte reale este pur întâmplătoare.
De asemenea, unele link-uri incluse în acest articol sunt link-uri afiliate sau sponsorizate. Cumpărând prin aceste link-uri, ne sprijiniți în a continua să publicăm conținutul nostru creativ și amuzant, fără costuri suplimentare pentru voi.
