Desființarea inspectoratelor școlare a fost anunțată din nou, de data aceasta pentru 2027, ceea ce în calendarul administrației românești înseamnă cam ce înseamnă „mâine” în gura unui meșter de termopane. Legea o cere de ani buni, doar că termenul a fost amânat de atâtea ori încât a ajuns să-și serbeze singur ziua onomastică.
Ministerul promite acum direcții județene de învățământ, cu oameni validați de pricepere, nu de carnetul de partid. Ca să înțelegem ce se pregătește, ne-am mutat în pădure, unde lucrurile se schimbă la fel de des, dar măcar frunzele cad la termen.
Într-o pădure în care fiecare copac avea câte un cuib-școală, trăia de pe vremuri un Cuc cu ochelari, purtând pe piept o insignă pe care scria Inspector. Nu cânta, nu clocea, nu zbura prea departe, dar avea o ștampilă cât un ou de struț și o putere de neclintit: putea veni oricând să verifice dacă vrăbiile învățătoare țin cântecul după programă.
Vrăbiile îl primeau cu firimituri pe tavă și cu caietele aliniate la milimetru. Puii învățau între timp să zboare singuri, din fericire, pentru că inspecția dura de obicei toată dimineața.
— Planificarea e în trei exemplare? — Da, și puii sunt în cuib, dacă vreți să-i vedeți. — Puii nu apar în fișa de evaluare.
Într-o toamnă ploioasă, Bufnița de la Pădurea Centrală a anunțat solemn că cuibul Inspectoratului va fi dărâmat și înlocuit cu o Direcție Județeană a Cuiburilor, cu păsări alese după pricepere, nu după penele preferate de vânt. Cucul a leșinat elegant pe o ramură, apoi s-a trezit, a citit anunțul a doua oară și a zâmbit.
Avea motive. Aceeași Bufniță, sau poate bunica ei, mai anunțase același lucru de câteva ori, iar de fiecare dată dărâmarea fusese mutată pentru primăvara următoare, care nu sosea niciodată în calendarul pădurii.
— Și cine o să locuiască în noua Direcție? — Cei mai competenți. — Perfect, eu am cea mai mare vechime în cuib.
Cea mai câștigată din toată povestea era Ciocănitoarea, care scria firmele pădurii. La primul anunț sculptase o tăbliță frumoasă cu Direcția Județeană, apoi, după amânare, o răzuise și scrisese iar Inspectorat. A doua oară a fost mai prevăzătoare și a sculptat ambele variante, pe fețe diferite.
Acum avea un depozit întreg de tăblițe reversibile, gata de întors la fiecare comunicat. Pădurea mai văzuse aceeași reorganizare, cu altă firmă, și la alte cuiburi de stat, unde păsările se mutau dintr-o organigramă în alta fără să-și schimbe nici măcar locul de pe ramură.
— Ce scriu de data asta? — Scrie Direcție, dar nu bate cuiele până la capăt.
Singura reformă dusă vreodată la capăt a fost cea a tăblițelor.
Ca să arate că acum e serios, Bufnița a promis o comisie care să valideze noii șefi de cuib strict după competență. La interviu au venit un Cuc, încă un Cuc și un Cuc care se recomanda drept independent, cu penele vopsite proaspăt în culoarea neutrului.
Comisia, alcătuită din păsări validate cândva tot profesional, a ascultat atent fiecare candidat. Întrebările erau grele, răspunsurile erau scurte, iar rezultatul stătea deja prins cu o agrafă de dosar.
— Pe ce susținere vă bazați? — Strict profesională. — Și care e profesia dumneavoastră? — Susținut.
Între timp, o vrăbiuță din clasa a patra a întrebat-o pe învățătoarea ei ce se va schimba în 2027. Învățătoarea s-a uitat lung la cuibul cu ștampilă, la tăblițele Ciocănitoarei și la ploaia care cădea la fel de mărunt peste Inspectorat și peste Direcție.
— O să fie mai bine? — O să fie altfel scris pe ușă.
Cucul, firește, și-a comandat deja ochelari noi, potriviți pentru o direcție.
Morala e veche cât pădurea: un cuib nu se reformează schimbându-i numele, ci păsările care stau în el și motivul pentru care stau acolo. Până atunci, puii zboară cum pot, mulți dintre ei învață oricum după-amiaza, la meditații, iar ștampila rămâne cel mai harnic angajat al sistemului.
Iar dacă în 2027 tăblița va arăta Direcție, cu cuiele bătute până la capăt, promitem să revenim cu o fabulă despre miracole. Deocamdată, o păstrăm pe cea despre cuci.
Post Disclaimer
Articolul „Desființarea inspectoratelor școlare – fabula cucului care își schimbă doar tăblița” publicat pe Tovarâșu' este redactat într-un ton ironic și nu trebuie considerat o sursă serioasă de informație. Scopul nostru este să aducem zâmbete și să oferim o altă perspectivă asupra evenimentelor prezentate. Orice asemănare cu fapte reale este pur întâmplătoare.
De asemenea, unele link-uri incluse în acest articol sunt link-uri afiliate sau sponsorizate. Cumpărând prin aceste link-uri, ne sprijiniți în a continua să publicăm conținutul nostru creativ și amuzant, fără costuri suplimentare pentru voi.
