Introducere
Fuziunile companiilor de stat au revenit pe agenda guvernamentală cu entuziasmul unui om care își reorganizează dulapul ca să nu fie nevoit să arunce nimic. Ministrul Economiei a prezentat vineri planul: șase companii devin trei, iar ROMARM primește o reorganizare, cuvânt care în administrația românească are cam aceeași greutate ca „renovare” la un bloc din anii '70. Demersurile, ni se spune, continuă săptămâna viitoare. Ca orice lucru important la noi.
Ideea pare de bun-simț: dacă ai prea multe firme care pierd bani, le pui laolaltă și obții mai puține firme care pierd bani. Matematica e impecabilă, ba chiar elegantă. Rămâne doar de văzut ce se întâmplă cu oamenii, cu birourile și, mai ales, cu ștampilele, care la stat au o viață mai lungă decât orice minister.
Aritmetica fuziunii – șase împărțit la doi fac tot șase
Pe hârtie, comasarea arată ca o cură de slăbire. În realitate, statul român are o relație complicată cu dietele: promite salată și comandă două feluri, ca să nu supere bucătarul. Când două companii se unesc, primul lucru care se dublează nu e eficiența, ci consiliul de administrație.
— Câți directori generali avem după fuziune? — Unul. — Și ceilalți? — Devin directori generali adjuncți, cu atribuții de coordonare strategică. Organigrama, ca orice ființă vie, se adaptează. Nu moare, doar năpârlește, iar pielea veche rămâne pe statul de plată, împăturită frumos într-un sertar.
Statul nu concediază niciodată; doar rebotează.
Reorganizarea – gen literar cu producție continuă
Reorganizarea marilor fabrici de stat a devenit un gen literar aparte, ca romanul-fluviu sau telenovela cu trei sute de episoade. Fiecare sezon începe cu speranță și se încheie cu un dosar ceva mai gros. Acum, când toată Europa vorbește despre industria de apărare, momentul pare ideal pentru o nouă ediție a ROMARM, revizuită și adăugită.
Pe culoarele fabricilor, muncitorii au dezvoltat un al șaselea simț. Știu că vine o reorganizare după mirosul de cafea proaspătă din sala de ședințe și după numărul de consultanți cu laptop care întreabă unde e toaleta. Strungurile, în schimb, nu reacționează deloc. Ele au mai văzut asta.
Ce primește contribuabilul la pachet?
Cetățeanul care plătește taxele ar vrea să știe, firesc, ce câștigă din toată povestea. Răspunsul oficial va fi probabil „sinergii”, un cuvânt magic care nu poate fi măsurat, cântărit sau cerut înapoi la casa de marcat. Judecând după alte comasări celebre, pachetul ar putea conține câteva produse sigure.
Restul vine la schimb, ca la piață, după ce se lămurește cine păstrează mașina de serviciu și cine primește biroul cu fereastră spre parc. Abia apoi se discută despre producție, dacă mai rămâne timp până la ședința următoare.
- Un logo nou, plătit printr-o licitație cu un singur participant foarte entuziast
- O ceremonie festivă cu panglică, dar fără foarfecă bugetată
- Un sediu central mai mare, pentru că acum sunt mai puțini
- Un studiu de eficiență scris de aceeași firmă care recomanda separarea acum zece ani
Săptămâna viitoare, unitatea de măsură a statului
Cea mai sinceră parte a anunțului e promisiunea că lucrurile continuă săptămâna viitoare. În administrația noastră, săptămâna viitoare nu e o dată din calendar, ci o stare de spirit. Acolo stau liniștite termenele PNRR, autostrăzile și reformele, ca într-o sală de așteptare cu fotolii comode și reviste vechi.
Nu e nimic rușinos aici, doar tradiție. Și comunele au fost comasate de multe ori pe hârtie, iar la final tot ce s-a apropiat a fost distanța până la ghișeu. Companiile de stat au acum șansa să demonstreze contrariul, iar asta ar fi o premieră demnă de o diplomă înrămată pe holul noului sediu.
Reforma e mereu la o săptămână distanță, exact ca orizontul.
Concluzie
Să nu fim cârcotași: poate că de data aceasta fuziunea chiar va produce companii mai suple, mai profitabile și mai puțin lipite de buget, iar cele trei firme rezultate vor uimi piața. Poate. Iar dacă nu, mai rămâne o soluție verificată: peste câțiva ani, un alt ministru va descoperi că firmele sunt prea mari ca să poată fi administrate și va propune, cu aceeași seriozitate, să fie împărțite din nou în șase.
Inspirat de: Trei fuziuni între companii de stat, pe agenda ministrului Economiei. Reorganizarea ROMARM, printre priorități — Mediafax
Post Disclaimer
Articolul „Fuziunile companiilor de stat – șase directori, trei scaune și o organigramă care năpârlește” publicat pe Tovarâșu' este redactat într-un ton ironic și nu trebuie considerat o sursă serioasă de informație. Scopul nostru este să aducem zâmbete și să oferim o altă perspectivă asupra evenimentelor prezentate. Orice asemănare cu fapte reale este pur întâmplătoare.
De asemenea, unele link-uri incluse în acest articol sunt link-uri afiliate sau sponsorizate. Cumpărând prin aceste link-uri, ne sprijiniți în a continua să publicăm conținutul nostru creativ și amuzant, fără costuri suplimentare pentru voi.
