Migrația parlamentară – senatorul care a schimbat barca fără să se ude

Introducere

Migrația parlamentară are, ca orice fenomen natural, anotimpurile ei. Păsările pleacă toamna spre sud, frunzele cad pe asfalt, iar senatorii se mută dintr-un grup în altul cu discreția unei mobile cărate pe scări la șapte dimineața. Săptămâna aceasta, Senatul a consemnat un exemplar rar: un ales de Galați care a părăsit USR la început de septembrie, a stat câteva săptămâni în sala de așteptare a neafiliaților, apoi a anunțat de la tribună că va activa la liberali.

Nimic ilegal, nimic neobișnuit. Tocmai asta e partea fascinantă. Într-o țară în care taxele se schimbă mai des decât garniturile de la robinet, era firesc ca și alegătorul să afle, într-o zi de miercuri, că votul lui fusese de la bun început un bilet fără loc rezervat.

Barca – mijloc de transport cu escală la neafiliați

Expresia preferată de presă e una nautică: a sărit din barca USR în cea a PNL. Imaginea e frumoasă, dar incompletă, pentru că nimeni nu sare direct. Mai întâi te arunci în apă, plutești câteva săptămâni ca neafiliat, faci semne discrete spre malurile din jur și aștepți să vezi care barcă are motor, colac de salvare și, eventual, o comisie liberă.

Perioada de neafiliere seamănă cu carantina de la vamă. Ești verificat, mirosit, cântărit. — Aveți ceva de declarat? — Doar convingeri, dar sunt la purtător și se pot schimba. Apoi bariera se ridică, iar călătorul intră în noua patrie cu aceeași valiză, aceleași cravate și același mandat, căruia i s-a schimbat doar eticheta.

Votul alegătorului a rămas pe mal, făcând cu mâna.

Ce s-a schimbat, de fapt?

Dacă ne uităm cu lupa, aproape nimic. Biroul e același, scaunul e același, indemnizația vine pe același card. Se schimbă doar fundalul: sigla din spatele declarațiilor de presă, tonul discursurilor și lista colegilor cărora trebuie să le zâmbești pe hol.

Motivele sunt, de regulă, explicate într-un interviu scurt, în care cuvintele valori, proiect și comunitate apar în ordinea preferată de consultant. Nimeni nu spune vreodată că a plecat pentru că în barca veche se vâslea prea mult, iar în cea nouă există marinari plătiți. Ar fi o sinceritate prea brutală pentru o instituție care încă mai începe frazele cu stimați colegi.

Grupul parlamentar – singurul sector care angajează în plină criză

În aceeași zi, managerii din economie anunțau scumpiri, concedieri și insolvențe, mai ales în construcții. Un singur domeniu raporta creștere de personal: grupurile parlamentare. Acolo nu se fac disponibilizări, se fac transferuri, ca la fotbal, doar fără clauză de reziliere și fără ca suporterii să fie întrebați.

Un partid care primește un senator gata format câștigă peste noapte un vot în plen, fără să fi cheltuit un leu pe afișe. E cea mai eficientă investiție din țară, cu un randament pe care l-ar invidia orice fond de pensii. Dacă anunțul de transfer ar fi publicat pe un site de mașini second-hand, ar arăta cam așa:

• Experiență: un mandat, folosit cu grijă de mai mulți proprietari
• Kilometraj ideologic: nedeclarat
• Acte în regulă, dar culoarea originală nu mai este disponibilă
• Preț: zero lei pentru cumpărător, un vot pentru alegător

Alegătorul – pasagerul uitat pe chei

Rămâne o singură întrebare incomodă: ce face cel care a pus ștampila la ultimele alegeri? Teoretic, a votat o listă, un partid, o promisiune. Practic, a cumpărat un abonament transferabil, ca acele carduri de sală care se pot ceda unui prieten când nu mai ai chef de alergat.

— Și eu ce-am votat? Întreabă un pensionar la coada de la poștă. — Ai votat un om, îi răspunde vecinul, partidul era doar ambalajul. Pensionarul dă din cap, convins, și își promite că data viitoare va citi și termenii și condițiile, scrise mărunt pe spatele buletinului de vot.

Acolo scrie că mandatul e al omului, iar regretul e al tău.

Concluzie

Migrația senatorilor nu e o boală, e un climat. Revine în fiecare legislatură, cu aceeași regularitate cu care meteorologii anunță prima ninsoare și drumarii se declară surprinși. Partidele se plâng când pierd, se bucură când primesc și nu propun niciodată nimic care să oprească circulația, pentru că mâine s-ar putea să aibă și ele nevoie de un vot de împrumut.

Până atunci, barca liberală are un pasager în plus, cea a USR are un loc gol, iar alegătorul de Galați a primit o lecție gratuită de navigație: în politica românească nu contează de pe ce mal te-ai urcat, ci în ce port te dau jos.

Inspirat de: Se mărește grupul PNL din Senat. După ce a demisionat din USR, senatorul Gheorghe Ștefănache trece la liberali — Gândul; Interviu exclusiv cu senatorul Gheorghe Ştefanache despre motivele care l-au determinat să sară din barca USR în cea a PNL — Gândul