Reducerea costurilor la Ryanair – zborul în care pasagerul devine și echipaj

Introducere

Există companii care vând bilete de avion și companii care vând răbdare la kilogram. Reducerea costurilor la Ryanair, prezentată deocamdată ca o simplă analiză, sună totuși ca un plan de economie de război: înghețarea salariilor, mai puțini însoțitori de bord, plus o porție generoasă de inteligență artificială, totul pe fondul unui combustibil care s-a scumpit mai repede decât un sandviș la bord. Pasagerul european află, între timp, că biletul său ar putea urca cu până la 20%. Adică cam cât a coborât confortul în ultimii zece ani.

Până aici, nimic nou sub soare, doar mai puțin loc sub el. Dar logica economiei aeriene merită urmărită până la capăt, pentru că acolo, la capătul pistei, ne așteaptă un zbor în care pasagerul își duce singur bagajul, centura și, dacă se poate, aripa stângă.

Însoțitorul de bord – specie pe cale de dispariție

Pe vremuri, într-un avion low-cost, însoțitoarea făcea trei lucruri: arăta unde sunt ieșirile, vindea parfum și zâmbea profesional când cineva cerea apă gratis. De acum, una singură va trebui să acopere culoarul de la rândul unu la rândul treizeci și trei, ca un portar care apără două porți deodată, cu mingea venind din ambele direcții și cu salariul blocat în anul trecut.

Soluția va veni, firește, din rândul pasagerilor. — Dumneavoastră, de la 14C, ați făcut vreodată demonstrația cu vesta de salvare? — Doar la nunți. — Perfect, sunteți voluntar până la Bergamo. Compania va numi asta implicarea comunității. Sindicatele îi spun altfel, dar cu lefurile înghețate le-a înghețat și vocabularul.

Ce poate face un algoritm cu un cărucior de cafea?

Promisiunea inteligenței artificiale e frumoasă pe hârtie și ieftină în Excel. Un asistent virtual va anunța turbulențele cu voce caldă, va estima din privire dacă bagajul de mână depășește regulamentul cu doi centimetri și va emite factura înainte ca pasagerul să apuce să ofteze.

Problema e că algoritmul nu împinge căruciorul. Nici nu ține de mână doamna care zboară prima dată și se roagă la fiecare zgâlțâit. Dar inginerii vor găsi o cale: fiecare călător primește pe telefon un cod prin care își comandă cafeaua, și-o prepară singur în spătarul din față și lasă o recenzie de cinci stele, obligatorie la debarcare.

Viitorul zboară, doar că pe banii și pe mâinile tale.

Kerosenul, țapul ispășitor cu aripi

Cauza oficială a sacrificiilor este prețul combustibilului, tratat ca un dușman de moarte. Ciudățenia e că, exact în ziua în care se vorbea despre el cu groază, la New York petrolul se ieftinea vizibil. Biletele de avion au însă o memorie selectivă: țin minte scumpirile, iar ieftinirile le uită pe pistă, ca pe o valiză fără etichetă.

Pasagerul român face rapid socoteala la masa din bucătărie. Un bilet de 30 de euro devine 36, ceea ce pare suportabil, până descoperi că taxa pentru a sta lângă propria familie a rămas neatinsă, ca un monument istoric. — Și dacă nu plătesc locul? — Stați tot lângă o familie, doar că a altcuiva.

Pasagerul viitorului, desenat de contabili

Dacă ducem raționamentul până la capăt, avionul ideal nu mai are nici echipaj, nici clienți care cer ceva. Industria a intuit de mult că pasagerul ideal ar fi un sac de cartofi, care nu cere apă, nu se plânge de genunchi și nu întreabă de parola de Wi-Fi. Restul e doar o chestiune de tranziție blândă.

Până atunci, oamenii rămân pasageri imperfecți, cu sete, cu emoții și cu obiceiul nesuferit de a compara prețuri. Așa că oferta va fi rafinată treptat, cu servicii noi care până ieri erau considerate parte din aer:

• Toaleta cu abonament lunar, reînnoit automat.
• Hubloul cu priveliște, disponibil doar în pachetul Premium.
• Instrucțiunile de siguranță, citite de AI cu accent la alegere, contra cost.
• Gravitația, inclusă gratuit, deocamdată.

Concluzie

Rămâne o singură întrebare, pe care nu o pune nimeni la poarta de îmbarcare: când pasagerul își servește cafeaua, își verifică singur centura și plătește în plus pentru că a respirat aerul cabinei, ce anume mai cumpără, de fapt? Răspunsul e simplu. Cumpără dreptul de a fi transportat, la fel cum un colet cumpără timbrul.

Iar companiile aeriene românești, care știu și ele cât de greu ajung banii din aer la sol, privesc atent experimentul. Poate că nu peste mult timp vom auzi la difuzor, de la o voce sintetică impecabilă: — Vă mulțumim că ați zburat cu noi. Vă rugăm să vă strângeți singuri locul și să stingeți lumina.

Inspirat de: Ryanair ia în calcul măsuri dure: salarii înghețate, mai puțini însoțitori de bord și extinderea utilizări AI. Prețul biletelor ar putea crește cu până la 20% în Europa — Adevărul; Ce se întâmplă acum pe bursa din New York: Acțiunile care își revin după dezastrul din octombrie. Surpriză la prețul petrolului — HotNews