Stații de încărcare BYD – fabula dragonului care a adus prize, nu fabrica

Într-o pădure unde drumurile se repară prin comunicat, iar curentul vine când are chef, a sosit vestea că un dragon de peste mări vrea să planteze stații de încărcare BYD, zece, poate douăzeci, toate ultrarapide, adică mai iuți decât orice autorizație de construire din ținut. Animalele s-au adunat în poiana mare, cu speranța specifică celor care au mai auzit de fabrici promise și au rămas doar cu pozele de la tăierea panglicii.

Povestea de mai jos este, firește, inventată. Orice asemănare cu realitatea vine din faptul că realitatea copiază după fabule fără să citeze sursa.

Dragonul a coborât în mijlocul poienii fără niciun zgomot, pentru că era electric, și a desfăcut un sul de hărți pline de puncte roșii. Fiecare punct era o priză. Cocoșul de la primărie a numărat de trei ori, a obținut de fiecare dată alt rezultat și a declarat, cu creasta umflată, că oricum e un moment istoric.

Vulpea de la minister a scos imediat telefonul, nu pentru a nota ceva, ci pentru a-și face un selfie cu dragonul, ca să existe dovezi că investiția a avut loc măcar în galeria ei foto.

— Câte prize aduceți? — Între zece și douăzeci. — Și fabrica? — Fabrica e o stare de spirit.

Măgarul, care trăgea de patruzeci de ani căruța cu cartofi pe aceeași potecă plină de gropi, a cerut cuvântul. N-avea nimic cu prizele, doar că nu pricepea ce anume să bage în ele. Ultima dată când i se promisese ceva ultrarapid fusese o autostradă, iar aceea încă se încărca.

Bufnița energetică a încercat să-l lămurească și a făcut socoteala cu voce tare: curentul vine de la reactorul de la marginea pădurii, care are mereu o investiție în stadiu de vizită oficială, și de la râul care curge doar după cum plouă. Restul se acoperă din facturile care urcă mai repede decât mașinile.

— Și curentul de unde-l luăm? — Din rețea, ca toată lumea. — Care rețea? Aia de la care se decuplează combinatele?

Furnicile, care fabricau de ani buni șuruburi pentru alții, au venit cu cataloagele sub braț. Dragonul le-a spus că are planuri pentru furnizorii locali, iar furnicile au plâns de emoție, pentru că un plan era deja mai mult decât primeau de obicei. Una a leșinat de fericire, alta a cerut factură.

Apoi au întrebat timid unde se va ridica fabrica. Dragonul a privit lung spre orizont, acolo unde stau de regulă fabricile care urmează să fie, lângă parcurile industriale cu gazon proaspăt tuns și fără nicio hală.

— Deci o luați în calcul? — O luăm în considerare. — Și care e diferența? — Cam douăzeci de ani.

Peste câteva luni, prima stație a fost dezvelită cu fanfară. Cocoșul a tăiat panglica, vulpea a ținut un discurs despre mobilitatea viitorului, iar dragonul a făcut poze pentru acasă. Singura mașină electrică din pădure, a bursucului, a venit să se încarce și a stat la coadă după trei limuzine oficiale, venite doar pentru imagine.

Măgarul a trecut pe lângă cu căruța, s-a uitat la cablul gros și lucios și a ronțăit gânditor un fir de iarbă. El, cel puțin, se încărca gratis, la orice margine de șanț, fără aplicație, fără cont și fără să aștepte vreo delegație.

— Cât durează o încărcare ultrarapidă? — Douăzeci de minute. — Și una de fabrică? — Depinde de alegeri.

În pădurea noastră, prizele sosesc ultrarapid, iar fabricile doar ultra.

Morala, pentru cine o caută: o investiție în prize e binevenită, dar nu confunda cablul cu rădăcina. Un oaspete care îți aduce încărcătoare te ajută să pleci mai repede, nu neapărat să rămâi. Iar până când promisiunea fabricii trece din luăm în considerare în am turnat fundația, pădurea face ce știe mai bine: aplaudă, așteaptă și își ține măgarul la îndemână, pentru orice eventualitate.

Inspirat de: Gigantul chinez BYD anunță investiții în România. Stella Li: Stații de încărcare ultrarapidă | Planuri pentru furnizorii români și ce spune despre o posibilă fabrică — Mediafax