Introducere
Luni dimineață, în agenda guvernului s-a strecurat un subiect care revine anual, ca gripa de sezon: majorarea salariului minim. Sindicatele vin cu o cifră precisă, 675 de lei de la 1 ianuarie, iar premierul le primește la o întâlnire care, după tradiție, va fi constructivă, adică nu se va construi nimic. Cifra stă în mapă, mapa stă pe masă, masa stă în Palatul Victoria. Până la buzunarul omului mai sunt câteva etaje.
Ca tabloul să fie complet, în aceeași zi premierul are discuții separate cu liderul PSD și cu miniștrii social-democrați. Așadar, salariatul cu leafa minimă intră într-o negociere în trei acte, la care singurul personaj neinvitat e chiar portofelul lui. Stă pe hol, cuminte, cu mâinile în buzunarele goale.
675 de lei – cifra care a venit cu sacoșa
Sindicaliștii n-au cerut o sumă rotundă, și asta spune totul. Șase sute șaptezeci și cinci nu e cifra unui visător, ci a unui om care a stat la coadă cu bonul în mână și a adunat: atât pâinea, atât curentul, atât rata la frigiderul luat în șase tranșe. E o sumă calculată cu creionul după ureche, nu cu modelul econometric.
Guvernul, în schimb, gândește în procente, iar procentele au marele avantaj că nu mănâncă. Când sindicatul spune 675, la Finanțe se aude un ecou ciudat: de ce nu 67,5? Și așa începe licitația inversă, singura din lume în care prețul scade cu cât îl strigi mai tare.
Ce vede un ministru când se uită la un fluturaș de salariu?
Probabil un peisaj exotic. Un ministru privește fluturașul de salariu minim ca pe harta unei țări în care n-a călătorit niciodată: recunoaște cuvintele, dar nu și relieful. Știe că locul există, l-a văzut la televizor, poate are acolo un văr îndepărtat.
Altfel arată lucrurile când în discuție sunt propriile venituri. Atunci, dezbaterea despre lefurile demnitarilor înghețate capătă dramatism shakespearian, cu oftaturi și comparații europene. La salariul minim, comparațiile europene sunt brusc suspendate, ca nu cumva cineva să afle cât se câștigă la vecini.
— Cât costă un coș de cumpărături? — Depinde dacă îl cari tu sau îl estimează ministerul. Diferența dintre cele două răspunsuri este, cu aproximație, exact suma cerută de sindicate.
Negocierea în trei camere separate
Formatul zilei merită predat la facultate. Sindicatele într-o sală, liderul partenerului de coaliție în alta, miniștrii lui într-a treia. E ca la policlinică: fiecare intră singur, iese cu altă rețetă, iar diagnosticul final îl află pacientul din presă.
Rezultatul unei asemenea zile se poate anticipa cu mai multă precizie decât soarele din ultimele săptămâni. Variantele sunt puține, dar bine exersate:
- Creșterea se aprobă, dar de la o dată care sună a viitor îndepărtat.
- Creșterea se aprobă, dar mai mică, pentru că și deficitul are sentimente.
- Se înființează un grup de lucru care să studieze concluziile grupului de lucru anterior.
- Sindicatele anunță protest, guvernul anunță dialog, și ambele anunțuri sunt perfect sincere.
Dialogul social e singura conversație în care toată lumea vorbește la telefon cu altcineva.
Deficitul – vecinul care mănâncă primul
Argumentul suprem rămâne, desigur, bugetul. Orice leu în plus la salariul minim e prezentat ca o gaură în corabia statului, deși prin aceeași corabie au trecut de-a lungul anilor șlepuri întregi fără să scârțâie. Reducerea deficitului bugetar se face, după o rețetă veche, mai întâi din farfuriile mici, pentru că acolo se observă cel mai greu când lipsește o felie.
Angajatorii își au și ei replica pregătită: dacă salariul minim urcă, unii vor coborî discret în umbră, acolo unde leafa e tot minimă, doar că nedeclarată. Economia gri nu are nevoie de agenție de publicitate. Reclama i-o face, gratuit, fiecare negociere care se încheie cu o fotografie de grup și niciun leu.
Concluzie
Până seara, cei 675 de lei vor fi trecut prin mai multe mâini decât o bancnotă la piață și vor ieși, probabil, mai subțiri. Salariatul va afla rezultatul așa cum află vremea, pe telefon, trăind într-o economie care crește mai ales pe hârtie și sperând că măcar norul s-a mișcat puțin. Iar la anul, aceeași mapă, aceeași masă, aceeași cifră, doar mai obosită.
Inspirat de: Luca Niculescu se întâlnește astăzi cu sindicatele, care cer majorarea salariului minim. Reprezentanții sindicali vor discuții și cu miniștrii PSD — Mediafax
Post Disclaimer
Articolul „Majorarea salariului minim – cei 675 de lei care așteaptă la ușa guvernului” publicat pe Tovarâșu' este redactat într-un ton ironic și nu trebuie considerat o sursă serioasă de informație. Scopul nostru este să aducem zâmbete și să oferim o altă perspectivă asupra evenimentelor prezentate. Orice asemănare cu fapte reale este pur întâmplătoare.
De asemenea, unele link-uri incluse în acest articol sunt link-uri afiliate sau sponsorizate. Cumpărând prin aceste link-uri, ne sprijiniți în a continua să publicăm conținutul nostru creativ și amuzant, fără costuri suplimentare pentru voi.
