Pachete turistice fictive – fabula vulpii care vindea mări pe hârtie

Pe vremea când vacanțele se cumpărau mai devreme decât se visau, la marginea unei păduri de lângă Capitală și-a deschis agenție o vulpe cu ochelari de soare purtați și în noiembrie. Vindea pachete turistice fictive, deși pe firmă scria cu litere aurii «Sejururi de neuitat». Și, trebuie recunoscut, cei care le-au cumpărat chiar nu le vor uita niciodată.

Povestea de mai jos nu e despre un anume om, ci despre o specie întreagă, care prosperă oriunde un muncitor cu concediul aprobat dă peste o broșură lucioasă. Poliția a numărat, în cazul de față, optsprezece suflete păcălite. Pădurea, ca de obicei, a aflat ultima, dar a aflat cu poze.

Primul a intrat un iepure care muncise tot anul în trei schimburi și voia, în sfârșit, să vadă marea. Vulpea l-a așezat pe un fotoliu moale, i-a turnat un ceai și a deschis un catalog cu hoteluri albe și piscine de un turcoaz atât de fericit încât păreau photoshopate de un optimist. Iepurele a oftat. Vulpea a notat oftatul ca pe un avans.

— Aveți ceva cu vedere la mare? — Avem numai cu vedere la mare. Marea, deocamdată, nu are vedere la noi.

Plata s-a făcut civilizat, unii parțial, alții integral, fiecare după cât de tare își dorea să plece. Banii intrau într-o scorbură mare, pe care vulpea o numea pompos «contul firmei», deși, la o privire mai atentă, contul firmei și contul personal erau vecini de vizuină și împărțeau aceeași ușă.

Rezervarea, în schimb, rămânea o noțiune filozofică. Vulpea considera că a rezerva un hotel e un act de neîncredere față de viitor, iar ea era, înainte de toate, o optimistă.

— Primesc și o confirmare? — Vă confirm chiar eu, acum, verbal. E cea mai rapidă confirmare din branșă.

Vara a venit, iar familia de arici, cu bagajele făcute și copiii înfofoliți în colaci gonflabili, a ajuns la recepția unui hotel de pe litoral. Stârcul de la ghișeu a căutat în calculator, a căutat în registru, a căutat, din politețe, și sub tastatură.

Între timp, un pițigoi care zburase cu o companie la care pasagerul devine și echipaj descoperea, la alt hotel, aceeași liniște administrativă. Nimeni nu auzise de el, de vulpe sau de vreo plată.

— Pe ce nume e rezervarea? — Pe numele vulpii. — Avem multe vulpi pe aici, doamnă, dar niciuna n-a rezervat nimic. Ele doar vând.

Întorși acasă, păcăliții au bătut la ușa agenției. Vulpea i-a primit cu aceeași căldură, dar cu explicații noi: suprarezervare, furtună solară, o grevă a scoicilor. Le-a oferit tuturor un voucher pentru anul viitor, valabil la același hotel care nu știa de ei.

Iepurele a cerut banii înapoi, iar vulpea i-a explicat, cu blândețea unui funcționar bancar, că în pădurea noastră banii se întorc doar dacă îi cauți singur. Iepurele a căutat. A găsit doar catalogul.

— Și dacă nici la anul nu e loc? — Atunci vă mutăm gratuit în anul următor. La noi, vacanța nu expiră, doar se amână elegant.

Într-o dimineață de toamnă, la agenție au sosit câinii ciobănești de la poliție, cu două mandate de percheziție și fără niciun catalog. Vulpea, profesionistă până la capăt, i-a întâmpinat cu zâmbetul de vânzare și i-a poftit pe fotoliul moale.

— Ați venit pentru oferta all inclusive? — Am venit pentru oferta cu toate actele incluse.

De data asta, pentru prima oară, vulpea a primit și ea un pachet complet, cu cazare asigurată.

Morala e simplă și, ca orice morală, sosește după ce banii au plecat: o vacanță care încape în întregime într-o broșură rareori mai încape și în realitate. Cere hârtia, cere numele hotelului, sună la recepție, iar dacă agentul îți confirmă totul verbal, cu ochelari de soare în noiembrie, poate că marea pe care ți-o vinde e, de fapt, doar a lui.

Inspirat de: Percheziții în București, într-o anchetă privind înșelăciuni cu pachete turistice. Cum spun polițiștii că erau păcăliți clienții — HotNews; Patroana unei agenţii de turism a vândut sejururi unor turiști, dar nu le-a făcut și rezervări, iar banii i-a băgat în propriul cont — Digi24