Introducere
De Ziua Armatei, România a primit un cadou neașteptat: parada desincronizată de la Călărași, un spectacol în care fiecare jandarm a pășit după propria convingere. Imaginile s-au răspândit pe internet mai repede decât orice comunicat oficial, iar națiunea, care de obicei se ceartă pe orice, a găsit în sfârșit un punct de consens. Toți au spus același lucru, cu aceeași intonație de bunică la priveghi: Doamne, ferește.
Să fim corecți: nu e ușor să mergi în pas cu alții într-o țară unde nici ministerele nu merg în pas. Coloana de la Călărași n-a greșit, a fost doar sinceră. A arătat, cu bocancul pe asfalt, cum arată statul român văzut de sus, dintr-o dronă care nu e rusească.
Pasul de defilare – democrație aplicată pe asfalt
Teoretic, o paradă e o demonstrație de ordine. Sute de picioare se ridică la unison, coboară la unison, iar privitorul de pe trotuar simte că, dacă ar veni invazia mâine, măcar ar fi întâmpinată sincronizat. La Călărași, însă, s-a încercat o formulă mai modernă: pasul liber, ales individual, fără presiuni de la centru.
Un jandarm a pornit cu stângul, vecinul a preferat dreptul, iar al treilea a părut să consulte, în mers, o aplicație de navigație cu traseu alternativ. Nimeni nu a impus nimic nimănui. Este, probabil, cea mai descentralizată instituție din țară, și asta fără nicio lege, fără nicio dezbatere, doar din inițiativă proprie.
Toboșarul a bătut ritmul, dar nimeni nu s-a simțit obligat să-l asculte.
Cine a numărat „un-doi”?
Pe margine, doi pensionari cu decorații de la alt regim urmăresc coloana cu ochii mijiți. — Pe vremea noastră se repeta trei luni pentru zece minute. — Și acum? — Acum se repetă zece minute pentru trei luni de comentarii.
Aici e, de fapt, miezul problemei. Nu pasul a lipsit, ci numărătoarea. Cineva trebuia să strige un-doi, dar probabil postul de numărător era vacant, înghețat la ultima rectificare bugetară sau ocupat temporar de un consilier care știe să numere doar până la unu. Restul, cum se zice, e istorie filmată cu telefonul.
Internetul – juriul care nu doarme niciodată
Filmulețul a fost disecat cadru cu cadru, ca o finală de Cupa Mondială cu VAR. Unii au cerut demisii, alții au cerut reluarea în slow motion, iar câțiva au cerut drepturi de autor pentru coloana sonoră, convinși că e un videoclip de dans contemporan finanțat din fonduri culturale.
Analiza colectivă a produs, ca de fiecare dată, trei școli de gândire, fiecare sigură pe ea și niciuna în pas cu celelalte:
- Școala conspiraționistă: desincronizarea e un cod secret transmis aliaților prin bocanc.
- Școala nostalgică: pe vremuri se mânca prost, dar măcar se mărșăluia drept.
- Școala pragmatică: dacă inamicul nu poate anticipa pasul, nu poate anticipa nici atacul.
Sincronizarea, resursă strategică lipsă din stoc
Ironia e că, în aceeași săptămână, statul vorbește cu gravitate despre apărare, aliați și despre paza obiectivelor strategice întărită peste noapte. Strategia arată impecabil pe hârtie, cu săgeți, hărți și termene. Apoi iese pe stradă și o ia fiecare pe unde vede cu ochii.
Poate că jandarmii nu au greșit deloc pasul, ci au oferit o reprezentare artistică, fidelă până la detaliu, a coaliției de guvernare. Toată lumea în aceeași coloană, nimeni în același ritm. Iar la final, fiecare declară senin că el a mers perfect și ceilalți l-au încurcat.
Nu era haos, era coaliție în uniformă.
Concluzie
Nu cerem mult. Nu vrem rachete hipersonice la fiecare colț de bloc și nici tancuri care să pornească din prima cheie. Vrem doar ca, o dată pe an, câteva zeci de oameni în uniformă să ridice același picior în aceeași secundă. Dacă reușim asta, putem trece la nivelul următor: un guvern care să voteze același lucru în aceeași zi.
Până atunci, parada de la Călărași rămâne cel mai onest raport de țară publicat anul acesta. Fără cifre, fără grafice, fără conferință de presă. Doar cu bocanci.
Inspirat de: "Doamne, ferește". Val de reacții după parada desincronizată a jandarmilor de Ziua Armatei, de la Călărași — Observator
Post Disclaimer
Articolul „Parada desincronizată de la Călărași – pasul de defilare cu opțiunea freestyle” publicat pe Tovarâșu' este redactat într-un ton ironic și nu trebuie considerat o sursă serioasă de informație. Scopul nostru este să aducem zâmbete și să oferim o altă perspectivă asupra evenimentelor prezentate. Orice asemănare cu fapte reale este pur întâmplătoare.
De asemenea, unele link-uri incluse în acest articol sunt link-uri afiliate sau sponsorizate. Cumpărând prin aceste link-uri, ne sprijiniți în a continua să publicăm conținutul nostru creativ și amuzant, fără costuri suplimentare pentru voi.
