Viaductul de la Nădășelu – fabula melcului care a ajuns primul la autostradă

Viaductul de la Nădășelu a ajuns, zice-se, în faza finală, iar în satul de lângă Cluj nimeni nu se grăbește să creadă, pentru că pe acolo răbdarea se măsoară în cincinale. Autostrada Transilvania a devenit o legendă pe care bunicii o spun nepoților, cu promisiunea solemnă că de data asta chiar se deschide, până în decembrie 2026. Deocamdată, vestea bună este că 30 de kilometri au șanse. Iar în România, șansa e deja jumătate de asfalt.

Dedesubt, sub picioarele de beton ale podului, stă un cimitir. Nimeni nu i-a întrebat pe locatari dacă vor zgomot de tiruri peste cruci, dar, la drept vorbind, ei au cea mai mare experiență în așteptat. Așa că fabula de azi se petrece exact acolo, între morminte și piloni, unde câteva vietăți au avut tot timpul din lume să discute despre progres.

Melcul a pornit spre autostradă într-o primăvară de demult, cu casa în spinare și o hartă desenată pe un șervețel rămas de la o conferință de presă. Când a ajuns la marginea cimitirului, a ridicat ochii și a văzut deasupra lui un pod uriaș, alb și mândru, care nu ducea, deocamdată, nicăieri. S-a oprit, gâfâind fericit, convins că a sosit primul.

— Am ajuns înaintea mașinilor! — Ai ajuns înaintea drumului, l-a corectat o cioară de pe o cruce.

Pentru prima dată în istorie, melcul era în avans față de grafic.

Cioara, care număra de ani buni camioanele de pe șantier așa cum alții numără oile înainte de somn, i-a explicat melcului cifrele. Proiectul, împreună cu viaductul de la Topa Mică, se apropie de un miliard de lei, iar podul s-a ridicat printr-o metodă inginerească rar folosită la noi. Cioara pronunța cuvântul „rar” cu un respect deosebit, ca pe un compliment adus nu ingineriei, ci întregii autostrăzi.

Melcul a vrut să știe de ce s-a ales tocmai cimitirul. Cioara a ridicat din aripi și a spus că era singurul loc din zonă unde nimeni nu face contestații la exproprieri.

— Și dacă se supără răposații? — Ei au văzut deja câteva guverne trecând pe aici cu panglica în buzunar.

Spre seară a coborât de pe un pilon bufnița, diriginta de șantier, cu o cască portocalie trasă peste urechi și un dosar gros sub aripă. Ea nu vorbea niciodată despre termene, ci despre orizonturi, cuvânt care are marele avantaj că se îndepărtează pe măsură ce te apropii de el. A anunțat că mai rămăseseră doar câteva mărunțișuri: racordurile, asfaltul, marcajele, recepția, panglica și, eventual, drumul dintre un capăt și celălalt.

— Deci când deschidem? — Imediat după ce terminăm. — Și când terminăm? — Imediat înainte să deschidem.

Din rândul al treilea de morminte s-a auzit atunci un glas răgușit, de bătrân care nu mai fusese întrebat nimic de câteva decenii. Era ajunul de Halloween, singura seară din an în care morții au drept de opinie, așa că răposatul a ținut să-și spună păsul. Nu se plângea de umbra podului; ba chiar o găsea răcoroasă vara.

Îl frământa altceva. Pe când trăia, i se promisese aceeași autostradă, cu aceiași kilometri și aproape același decembrie. Acum, de sub pământ, avea o perspectivă unică: era singurul din sat care va fi garantat prezent la inaugurare, chiar sub tronson.

— Mie mi-au promis-o când eram flăcău. — Și ai prins-o până la urmă? — Am prins-o, dar pe dedesubt.

Melcul a ascultat tot și a făcut ce face orice cetățean înțelept: s-a retras în casă și a pus de-o ciorbă. A doua zi dimineață, a scris pe un pilon, cu dâra lui lucioasă, un mesaj pentru generațiile viitoare: „Am fost aici înainte de deschidere.” Cioara l-a semnat dedesubt, bufnița l-a ștampilat de trei ori, iar răposatul l-a aprobat tacit, cum face cu toate.

Inscripția e, deocamdată, singurul tronson recepționat.

Morala se toarnă simplu, ca betonul: cel mai sigur mod de a prinde inaugurarea unei autostrăzi este să te așezi din timp lângă ea și să nu te mai miști. Melcul a înțeles asta din instinct, cioara a trecut-o în tabel, iar răposații o știau de mult.

Dacă podul chiar se deschide în decembrie 2026, îi vom aplauda pe ingineri, sincer și fără ironie. Până atunci, cimitirul din Nădășelu rămâne singurul loc din țară unde toată lumea așteaptă autostrada cu adevărat liniștită.

Inspirat de: Viaductul peste cimitirul din Nădășelu, aproape gata. Ce mai e de făcut pentru deschiderea a 30 de kilometri din Autostrada Transilvania — Adevărul