Costurile soldaților americani – aliatul primit în chirie, cu întreținerea inclusă

Introducere

Există ospitalitate și există ospitalitate românească, aceea care te întreabă la ușă dacă ai mâncat și, înainte să apuci să răspunzi, ți-a pus deja ciorba în față. Acum am ridicat-o la rang de doctrină militară: România negociază cu Washingtonul să preia o parte din costurile soldaților americani staționați pe la noi, de la logistică până la cheltuielile operaționale. Gazda bună nu așteaptă să fie rugată.

Ministrul de Externe s-a arătat convins că americanii vor fi mișcați de argumentele noastre. Argumentele, bănuim, vin în tavă, cu sarmale și un dosar de cofinanțare legat cu sfoară. Rămâne doar întrebarea pe care și-o pune orice contribuabil care și-a numărat bonul de la benzinărie: dacă tot plătim, putem măcar să alegem meniul de la cantină?

Gazda care plătește și nota musafirului

Până acum, modelul alianței era simplu: noi oferim terenul, ei aduc tancurile, toată lumea doarme mai liniștită. De acum înainte, terenul vine cu abonament la utilități, iar tancurile cu motorina decontată de la București. E probabil prima dată în istorie când o țară își plătește singură polița de asigurare și se bucură că agentul a binevoit să primească banii.

La ghișeu, scena se scrie singură. — Cât costă un batalion pe lună? — Depinde, îl vreți cu sau fără geniști? — Și dacă plătim în rate? — Atunci vă trimitem doar jumătate de batalion, dar foarte motivat.

De unde banii, dacă tot nu sunt?

Detaliul fermecător este momentul ales. Aceeași săptămână în care Finanțele nu exclud taxe noi pentru 2027 ne găsește brusc darnici cu Pentagonul. Statul care caută bani prin buzunarele pensionarilor, ca pe niște chei pierdute, descoperă dintr-odată o rezervă ascunsă de mărinimie pentru logistica americană.

Contabilii guvernamentali au deja soluția, testată la fiecare rectificare: se taie de la ceva ce oricum nu mergea, adică spitale, drumuri și cercetare, iar suma se mută la capitolul parteneriat strategic. Cetățeanul poate fi liniștit. Nu are autostradă, dar are cine să-l apere pe drumul județean.

Securitatea națională a devenit singura factură pe care o plătim zâmbind.

Pachetul all inclusive, varianta NATO

Ca orice ofertă turistică serioasă, și aceasta trebuie să fie competitivă. Vecinii au plaje mai ieftine sau infrastructură mai lustruită, așa că România trebuie să compenseze prin pachet. Surse cu totul imaginare din minister vorbesc deja despre o broșură lucioasă, tipărită în engleză și în română cu accent de Ardeal.

Cel mai greu a fost găsirea verbului potrivit. Unii diplomați voiau „a convinge”, alții „a ruga”, iar un funcționar mai vechi a propus, din reflex, „a avea grijă de cineva”. Până la urmă s-a ajuns la o listă de facilități care ar face invidios orice hotel de pe litoral.

• Cazare cu vedere la poligon și apă caldă garantată, spre deosebire de restul orașului.
• Mic dejun tradițional, cu ouă de la țară și cafea solubilă de import.
• Excursie opțională pe un șantier de autostradă, pentru exerciții de răbdare tactică.
• Ghid local care explică de ce semaforul merge doar în zilele de inspecție.

Prietenia, la prețul pieței

Nimeni întreg la minte nu contestă că trupele aliate sunt binevenite într-o vecinătate unde unii vorbesc despre război cu lejeritatea cu care alții comentează vremea. Problema nu e dacă plătim, ci cum o facem: cu postura cuiva care negociază sau a cuiva care se scuză că a deranjat. Diplomația noastră pare să fi ales a doua variantă, cu o plecăciune în plus.

Americanii, oameni practici, vor nota în registru: aliat loial, plătește la timp, nu cere chitanță. La Washington, unde orice dolar economisit sună a mică victorie electorală, oferta noastră va răsuna ca la o nuntă în care mirele achită și orchestra, și pe invitați. Risipa statului se oprește la ușa bugetarilor, nu la poarta bazei.

Suntem singura țară care își cumpără prietenii și mai cere scuze pentru mărunțiș.

Concluzie

Poate că, peste ani, un istoric va consemna că România a inventat un nou tip de alianță: cea cu abonament lunar și reînnoire automată. Până atunci, contribuabilul poate dormi liniștit, știind că, dacă tot nu-și permite concediul, măcar plătește unul pentru altcineva. Iar dacă întreabă la ce bun, răspunsul e gata pregătit, în stilul casei: — Pentru siguranță. — A cui? — Asta se discută la runda următoare.

Inspirat de: România se oferă să împartă cu SUA costurile pentru menținerea soldaților americani în țară, spune ministrul de Externe: „Statele Unite vor fi sensibilizate de argumentele noastre” — Libertatea; „Românii nu mai pot strânge cureaua”. Ce spun experții despre posibile noi creșteri de taxe — Adevărul