Vidrele din Valea Saulei – fabula vidrei cu aviz de existență

Bucureștiul, oraș care a reușit să transforme și ultimul petec de iarbă în parcare cu barieră, a aflat că are vecini despre care nu știa aproape nimic. Vidrele din Valea Saulei, împreună cu țestoase de apă, peste optzeci de specii de păsări și alte câteva sute de vietăți care n-au plătit niciodată impozit pe clădire, devin locatarii oficiali ai unei arii naturale protejate din Sectorul 2. Aproape cinci hectare de sălbăticie, cu acte în regulă. În Capitală, asta e mai rar decât o vidră.

Vestea a stârnit uimire în cartier, unde mulți locuitori credeau sincer că singura faună autohtonă e câinele vecinului de la parter, cel care latră la tramvaie. Ce urmează este povestea, ușor romanțată, a felului în care o vidră a ajuns să fie mai bine protejată decât un pieton pe trecere.

Într-o dimineață cețoasă, Vidra Bătrână a ieșit din apă și a dat peste o hârtie lipită cu scotch pe un stâlp ruginit. Și-a pus ochelarii, adică a mijit ochii, și a citit de două ori, ca să fie sigură. Lângă ea, Țestoasa de Apă aștepta răbdătoare, cum așteaptă orice cetățean la ghișeu de vreo patruzeci de ani încoace.

— Ce scrie acolo, mătușă? — Scrie că existăm. Oficial. — Și până acum ce eram? — Teren intravilan.

Nici n-a apucat vestea să ajungă la stufăriș, că pe dâmb a apărut Buldozerul, însoțit de un domn cu cască albă, vestă reflectorizantă și o machetă sub braț. Pe machetă se înălțau șapte blocuri lucioase, iar pe un panou scria cu litere aurii: Rezidența Vidra, viață aproape de natură. Natura, adică exact cei cărora li se vorbea, s-a uitat la machetă cu suspiciune profesională.

— Vă ofer apartamente cu două camere și vedere spre voi înșivă. — Dar noi suntem priveliștea. — Exact, de-asta o și vindem la metru pătrat.

Situația a fost salvată, sau complicată, depinde de unde privești, de Bâtlanul Funcționar, care a coborât elegant pe o creangă, cu o ștampilă legată de gât. El a explicat că protecția nu vine singură: trebuie inventar, plan de management, poate un gard, poate și niște panouri explicative, care se fac de obicei din bugetul pentru panouri explicative. Animalele au ascultat cu respectul celor care n-au înțeles nimic, dar bănuiesc că vor plăti ceva.

Apoi a început recensământul, iar aici lucrurile s-au complicat de-a binelea. Peste trei sute cincizeci de specii sălbatice, toate fără dosar cu șină, toate convinse că au dreptul de a fi lăsate în pace doar pentru că trăiesc acolo de dinaintea primului plan urbanistic.

— Câte specii sunteți? — Peste trei sute cincizeci. — Vă rog să veniți pe rând, cu buletinul și cu dovada de domiciliu în stuf.

Pentru prima dată, birocrația a avut de numărat ceva ce chiar se mișca.

Până la prânz, vestea ajunsese și în blocurile din jur, de unde locatarii au coborât în papuci să vadă minunea. Au venit cu telefoanele, cu copiii și cu o oarecare invidie: vidrele aveau apă tot anul, pe când ei mai aveau dimineața doar un firicel călduț și speranța că urmează caloriferele din blocurile vecine. Câțiva au propus, pe jumătate în glumă, să se declare și ei specie protejată.

— Ia uite, are vidra apă caldă? — Nu, dar măcar a ei vine fără factură. — Atunci mă mut în baltă.

Seara, Buldozerul și-a strâns macheta și a plecat bombănind, dar nu înainte de a lăsa o carte de vizită înfiptă în nămol, pentru cazul în care se mai schimbă vreo hotărâre. Vidra Bătrână a privit-o lung, apoi a împins-o încet în apă, ca pe o propunere legislativă care nu trece de comisie. Țestoasa a dat din cap aprobator, adică a durat cam zece minute.

— Crezi că se mai întoarce? — Se întoarce sigur. Întrebarea e doar dacă găsește iar ștampila.

În București, o baltă protejată e o baltă care a câștigat, deocamdată, prima rundă.

Morala e simplă și puțin incomodă: într-un oraș în care fiecare metru pătrat liber e privit ca o eroare de proiectare, faptul că niște vidre au primit dreptul de a exista pe hârtie e o mică victorie. Dar hârtia se udă repede, iar buldozerele au răbdare. Până una-alta, vidrele înoată, țestoasele așteaptă, iar bucureștenii au aflat că sălbăticia nu se găsește doar în trafic.

Inspirat de: Bucureștiul va avea o nouă arie naturală protejată: Valea Saulei, habitat pentru vidre și peste 80 de specii de păsări | AUDIO — Europa FM