Introducere
Într-o țară care își măsoară speranțele în sondaje și deficitul în oftaturi, Guvernul a găsit în sfârșit o idee cu adevărat consistentă: masa ANCOM din Qatar. Nu e o metaforă, e o masă propriu-zisă, cu scaune, șervețele și o mie de invitați, aprobată în ședința de guvern ca parte a efortului de a obține pentru România un nou mandat în Consiliul Uniunii Internaționale a Telecomunicațiilor. Ne-am lămurit, deci: diplomația modernă trece prin stomac.
Mai savuros decât meniul e drumul hârtiei. Hotărârea fusese retrasă de cabinetul anterior chiar în ultima lui ședință, ca un testament gastronomic lăsat neterminat, iar noul guvern a scos-o din sertar înainte să se răcească ciorba. Continuitatea administrativă, la noi, se vede mai limpede la bufet decât pe șantierele de autostradă.
Votul se câștigă la desert
Să fim corecți: candidaturile internaționale nu se câștigă doar cu dosare bine legate. Se câștigă și cu atmosferă, cu zâmbete, cu acel moment magic în care un delegat dintr-o țară îndepărtată mestecă o sarma și își spune, cu ochii umezi, că România merită totuși un loc la masa telecomunicațiilor. Așa merge lumea, ni se va explica, iar cine se miră n-a fost niciodată la o recepție.
Doar că la o mie de persoane nu mai vorbim de o recepție, ci de o nuntă cu stat de funcții. Ne putem imagina scena de la intrare: — Sunteți pe listă? — Sunt delegat. — Delegat de unde? — De la telecomunicații. — Atunci poftiți, poate prindeți semnal lângă platoul cu brânzeturi.
Un vot obținut cu friptură rămâne, tehnic vorbind, tot un vot.
Cine plătește nota?
Aici intervine întrebarea de cârciumă pe care o pune orice român după ce vede totalul. Oficial, ANCOM trăiește din veniturile proprii, adică din tarifele plătite de operatori, deci nu bagă mâna direct în buzunarul pensionarului. Numai că tarifele operatorilor ajung, printr-o alchimie veche de când lumea, în abonamentul de telefon al aceluiași pensionar, care află astfel că a contribuit la diplomație fără să fi fost invitat.
Iar contextul are ceva de-a dreptul poetic. Oamenii cer prin sondaje salarii și pensii mai mari, guvernanții vorbesc grav despre tăieri, ministerele își scriu din nou lista de Moș Crăciun la buget, iar undeva, într-un birou cu aer condiționat, cineva calculează câte tăvi de aperitive încap într-un mandat internațional de patru ani.
Qatar – țara unde și țuica are nevoie de viză
Nici alegerea locului nu e întâmplătoare. Conferința la care se votează se ține la Doha, așa că ospățul nu putea fi organizat la o terasă din Băneasa, oricât de patriotic ar fi sunat. România merge acolo unde sunt voturile, iar voturile, se știe, au apetit.
Rămâne însă logistica, adevăratul test al statului român. Sarmalele trebuie să zboare câteva mii de kilometri, țuica trebuie convertită diplomatic în sirop de soc, iar ospătarii trebuie să explice unui ambasador asiatic de ce mititeii nu sunt, de fapt, mici. — Și ce reprezintă preparatul acesta? — Suveranitatea digitală, domnule, cu muștar.
Austeritatea are și ea zile libere
Lecția mai largă e despre felul în care statul înțelege economia. Când e vorba de cetățean, cumpătarea e o virtute civică și o datorie morală; când e vorba de imaginea externă, aceeași cumpătare devine o zgârcenie provincială care ne-ar face de râs în fața lumii.
Poate că ar trebui să ne obișnuim. Instituțiile care își mobilează sediile ca pe garsoniere de lux, organigramele care se tot umflă după fiecare reorganizare, acum mesele cu o mie de tacâmuri: există aici o coerență, aproape o filozofie a confortului public. Statul român nu e risipitor, e doar ospitalier cu banii altora.
Gazda perfectă e cea care nu vede niciodată nota.
Concluzie
Dacă România câștigă mandatul, vom avea o poveste de succes cu desert și fotografii de grup. Dacă îl pierde, ne rămâne măcar amintirea unei seri frumoase în deșert, achitate de toți cei care n-au fost poftiți. Următoarea candidatură ar trebui să fie la Organizația Mondială a Turismului, acolo unde masa festivă intră, în sfârșit, în fișa postului.
Inspirat de: Susținerea candidaturii ANCOM la Consiliul Internațional al Telecomunicațiilor, aprobată de guvern — Antena 3 CNN
Post Disclaimer
Articolul „Masa ANCOM din Qatar – diplomația cu o mie de tacâmuri” publicat pe Tovarâșu' este redactat într-un ton ironic și nu trebuie considerat o sursă serioasă de informație. Scopul nostru este să aducem zâmbete și să oferim o altă perspectivă asupra evenimentelor prezentate. Orice asemănare cu fapte reale este pur întâmplătoare.
De asemenea, unele link-uri incluse în acest articol sunt link-uri afiliate sau sponsorizate. Cumpărând prin aceste link-uri, ne sprijiniți în a continua să publicăm conținutul nostru creativ și amuzant, fără costuri suplimentare pentru voi.
